Si cortinele gandesc la singuratatea mea
Chiar lumina priceputa sa-mi adulmece durerea
Cand o sa pricep ca lumea nu se schimba intr-o clipa?
Cand magia mea nevruta dobandeste imparatie?
Cand cu lacrimi imi sunt public si poet si poezie?
Iar catapeteasma-n versuri face diferenta lumii
Paste frica la altarul ros de umbrele taciunii.
Viata asta a mea toata
Nu primeste un raspuns
Zilnic pun o intrebare
Vorba vine la apus.
De cuvant nu am pentru o interogare
ma fac mica in pustiu
ma ajunge cine moare.
