duminică, 3 octombrie 2010
Cu doua ore in urma
Te mai stiu doar dintr-o poza, te recunosc doar printr-o bucata de geam si mi se pare ca te aud doar cand taci. Cand mintea imi spune ïa-o la dreapta", dar eu tind sa ma pierd oricum pe drum. Tacerea mi-a luat gura de a sarutat-o si norul tot plange la fereastra mea. Nu vreau sa fiu mare, eu vreau sa descriu. Mi se inrosesc ochii de vina cand imi aduc aminte cat rau am facut singurelor persoane care conteaza. Cand vreau sa imi indrept vina recapituland momentele speciale prin care m-au tarat nu merge, dar cand ma astept mai putin dorul se instaleaza in cap si imi amintesc de toate clipele. As vrea sa ma transpun in sufletul de altadata si sa simt pe degete fetele tuturor. As vrea sa vina un fulger si sa traga asupra mea sageti care sa ma alunge de unde am plecat. Nu mai reusesc sa imi acordez sufletul. Am sa fug acum prin ploaia din Anglia si am sa ma impedic de pietre si am sa vad non-culori. O sa ma doara capul in curand de la atata tristete si am sa devin amorfa. Nu mai gesticulez de ceva vreme. Si tot sunt dependenta de nori. Teribil as vrea sa ma apuce de gat si sa imi tina capul in sanul lor...restul corpului sa pluteasca undeva prin aer. Sa raman curata cu gandul, dar totusi sa am o miscare circulara in fumul de idei. Ma mint asa cum mint foaia asta de hartie. Asa cum imi mint starea de rau, asa cum ma mint ca imi place la scoala, asa cum imi vine sa fug in linii drepte ca sa ma echilibrez. Asa cum imi detest parul si nasul si ochii si fruntea. Si limba care ma inteapa undeva in orgoliu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cristina, ce s-a intamplat?
RăspundețiȘtergereAzi se face o luna de cand nu ai mai postat pe blog...