M-as simti bine daca o banca m-ar astepta si daca pe banca aia s-ar gasi un trenci care sa ma imbratiseze...o pereche de brate imi doresc pe care sa le trantesc in iarba. Pe care sa le bag in sufletul meu. Parul meu s-a decolorat, e de vina soarele, dar cum as putea sa fiu suparata pe singura ruda care ma tine in viata...soarele meu pe care il iubesc. E ciudat... am fost subiectiva si am zis "te iubesc" si m-am simtit bine zicand si a trecut mult timp de cand nu am mai scris. De cand nu am mai patruns in mine. Tot neg...e totul o negatie...e totul dureros.
As vrea sa existe pentru mine lucruri simple. As vrea sa mananc o inghe` pe o patura pufoasa si sa am plasma in fata la care sa-mi urmaresc serialul si pe langa inghetata sa am si turta dulce, bounty, seminte, energizant, limonada, rulouri cu bezea, chips-uri picante, popcorn cu unt si o ceafa de porc in sos alb cu o salata imensa cu toate legumele...mi-am dorit sa ma fac bucatar, dar cate nu mi-am dorit sa ma fac? Sa continui povestea. Sa stau singura si sa am ce sa fac pentru ca singurul lucru care ma relaxeaza acum este asta. Si dupa ce ma uit o seara intreaga...sa-mi fac o cana mare de cafea cu lapte, mult lapte si sa ma bag in cada mea care nu e plina de apa si sa-mi incalzesc pe rand corpul. Ca este atat de rece...incat mi-e frig de la mine. Si sa fac totul treptat...ca de obicei. Mai intai picioarele se incalzesc si am grija ca apa sa nu imi atinga restul corpului ca sa imi fie frig si sa beau toata cana de cafea impreuna cu fix 2 tigari. Si dupa sa fac bulgari de apa in palmele mele care sunt atat de singure. Si pe ele nu ma pot baza ca pot forma o pereche pentru ca sunt surori, nu partenere. Sa nu pomenesc de plans.
Si dupa iar sa fiu imbratisata. Prosopul imi strange talia si din abur ies, din pestera mea si sa pasesc pe varfuri pana in dormitor. Si sa stau rezemata de tot ce imi convine, sa iau energie de peste tot, sa fiu renascuta si noua. Sa nu mai aud cearta, te rog nu mai auzi! Si sa se termine ziua cu mine in pat, neschimbandu-se deloc felul in care adorm de cand eram mica...gandind la Binele meu. Si a doua zi ca o bomba sa vina urmatoarea veste: Sa fie Soare pe cer. Cerul limpede.
Este oribil! Fix cand sunt la pamant si trebuie sa gasesc o solutie pentru salvarea mea...sa vina musafirul meu favorit si sa las totul balta pentru ca cerul meu nu poate trai fara mine si eu fac totul pentru el. Ma ridic si stau nemiscata privindu-l. Cand o sa ma satur? Cand nu voi mai putea fii surprinsa? Si imi fac cafeaua cu lapte si cele 2 tigari si ma instalez pe canapeaua de pe balcon, potrivindu-mi patura sub mine, deschizand geamul, lasandu-ma pe spate, catarand picioarele pe pervaz si stand doar cu cerul...nemaivazand ce este jos, pamantean. Nu asta conteaza atunci. Si dupa revin la viata mea pe care incerc sa o fac buna. Si ajung in locurile in care ma duc si sunt descurajata si dezamagita si totul e perfect de oribil.
Te astept, ziua! Cu nerabdare te astept! Si nu ma dau alaturi de la lupta asta pentru ca stiu ca pentru o singura data in viata mea, am sa pot face orice!
