Amazing

Esti pe drum? Esti pe drumul bun? Bai baiatule, eu nu mai vreau asa. Eu vreau sa incerci sa imi citesti gandurile, dar sa nu fii in capul meu. Am nevoi pe care nu le satisfaci deloc. Nici macar nu te gandesti la binele aproapelui tau, numai la al tau te gandesti. Ai probleme ce spui? "Rezolvati-mi-le ca eu sunt Absolutul!". Am probleme sau mai corect zis avem ce spui?: Condoleante. Imi vine sa rad cand ma spanzur. Este iarasi tragico-comic. Te vei uita, iar vezi zice ca sunt nebuna, iar nu rezolv nimic pentru ca am sa te vad si iar va trece totul pentru ca asa reactionezi cand esti indragostit: esti prost. Ce ma enerveaza maxim este logica din comportamentul tau. Spui la telefon ca ne intanlim la ora x, in locul y si ghici ce! Spun da, dar stiu mai mult decat stiu ca exist ca nu vei fii acolo. Ce e ciudat e ca incuviintez intanlirea pentru ca mi se pare normal sa fii acolo cand spui ca ai sa fii acolo si nu esti acolo. Suni intr-un final....a ba nu...te sun intr-un final sa imi demonstrez ca am avut dreptate si iar plec capul in fata prostiei mele....slavindu-o ca prostia a avut dreptate si ca a fost inteligenta. Iar daca ai vorbit serios si ai venit si te-ai tinut de cuvant ghici ce iar!:))) Simt nevoia sa te recompensez pentru o normalitate. Eu recompensez un om ca e normal din cand in cand si il iert mai mult decat as ierta crearea Crestinismului. Sunt tare. Hmmm....am curaj nu gluma. Cineva dupa cum v-am mai spus m-a invatat cum e cu intimitatea. Tocmai de aceea nu fac public numele acelei persoane. Multumesc din nou (daca conteaza) ca m-ai invatat sa fiu intima cu tine si cu noi. Acum nu am de ce sa mai fiu intima pentru ca numai eu cred in relatia actuala. Daca tot nu intelegi ce faci, inseamna ca e grav. Eu cred ca stii ce faci. Doar ca ti-am zis. Prea orgolios, prea comod, prea plat, prea nepasator. Bai fii frate cu cine vrei asa....fii cu tine asa! Te las sa fi. Dar cu mine trebuie sa fii super-eroul meu! Asa cum eu sunt Napoleon sau cine draq mai vrei....ca ma costumez in cine vrei....fa asi tu un efort. Nimic nu se castiga asa usor. Munceste si nu o sa o faci singur. Muncesti cu cineva. Tocmai de aia o sa schimbam foaia. Lasa-ma sa fiu! Lasa-ma sa fiu eu. Si mandreste-te ca nu ai de ce sa te sperii sau nu are ce sa nu iti placa. Dimpotriva. Ce te-a facut sa fii atent la mine? Ce te-a facut sa ma cauti? Ce te-a facut sa spui niste lucruri? Ce te-a lovit de acum te contrazici? Nimic. Nimeni nu ti-a facut nimic. Tu doar uiti si nu apreciezi. Fa-ti un folder cu amintiri. Tine cont. Fa ceva. In afara de lucrurile pe care oricum le faci gresit. Ce fel de joc e asta? Daca ceva ti-a placut, te-a determinat sa te gandesti, sa reactionezi, sa iti functioneze farmecul de conquistador in preajma mea...atunci de ce ti-ai dori sa schimbi o persoana? Cand spui ceva sau faci o declaratie sau petreci timp cu o persoana asta inseamna ca iti place de ea. Din moment ce o iei in primire cu totul, pai las-o asa cum ai luat-o pentru ca asta ti-a trezit interesul. De aceea nu incerc sa te schimb, ci sa te accept. Ti-am zis ca prostia in care ma scald este inteligenta. Amazing. Acum pune-ti creierul la contributie si inima secretara si fa ceva. Baga-te la munca si fa-ma intr-un fel cu tine. Contruieste naibii ceva. Mi-e cam rau. Dar nu ma intrebi. Ce iti pasa?

Rezumatul durerii profunde ce nu imi da pace, nu faci sa treaca prapastia. Este chiar un rezumat. Acum ma duc la munca unde sper ca imi va fii bine.

Imposibil este sa vad cum intru si eu pe mess odata si sunt abordata de toti cunoscutii mei care ma intreaba ce fac. Si le spun ce fac. Si ei imi dau replici precum: "Fa ce e bine pentru tine!", "Alege ce-ti face bine!", "Alege sa fii cu cine te face fericita!", "Trebuie sa vorbim. E adevarat ce s-a auzit?!", "Tu, Cristina care scrie?", "Ce e in capul tau?", "Lasa inima o data si fa-ti un bine!","Sper sa faci ce e bine pentru tine.Acum poate vorbesc din pom." si cate si mai cate. Oameni buni, eu nu mai suport. Eu nu sunt fericita. Sunt foarte ingrozita. Ma simt foarte pierduta ca las totul si nu imi e bine deloc in situatia in care sunt. Nici nu v-am zis despre ce este vorba pentru ca strainii nu au cum sa stie despre ce vorbesc.Insa, cei de la mine din lista de messenger stiu despre ce e vorba si lor ma adresez. Nu, nu stiu ce fac. Am mai primit o replica acum: "O sa treci peste asta. Acorda-i timp...uneori esti atat de aproape de o situatie incat nu intelegi nimic". Si asta este de la un om care nu stie ce se intampla. Cu care am vorbit de cateva ori in viata mea si care nici macar nu stia la ce facultate am intrat. Un om care nu stie ca am un inel pe deget si nici eu nu stiu ce cauta el pe degetul meu. Nu mai vreau nimic de la tine, S daca vei fii asa in continuare. Eu vreau sa te trezesti si sa am un tot. Nu mai stiu ce anume vreau pentru ca m-ai anulat. Iar iubirea care te anuleaza nu e iubire. As vrea sa fiu pe aeroport in drum spre Anglia si acolo cand ma voi simti singura si singura sa ma intampine pe rand iubirile mele. Sa vina Enculescu Claudia cu un parfum de lacramioare, sa vina Liviu sa-mi puna semn pe frunte, sa vina Elena cu imbratisarea ei si cu un ruj ascuns prin buzunare, sa vina Andreea si Mada cu o cafea intr-o mana si o tigara in cealalta, sa vina Georgica cu o gluma de ar sparge topurile, sa vina Pablo cu o caterinca draguta care ma va face sa ma simt stajenita, sa vina Doamna Mioara cu un sfat care este de fapt certitudine, sa vina Domnul Mircea cu o harta si o carte, sa vina Mirela cu un suras care ar zice "Te inteleg perfect.", sa vina Vivi cu o freza tare si cu o replica "Esti tare, gagica!", sa vina Giogio sa-mi zica "esti nebuna!", sa vina Geo sa imi ceara sa raman la o plaja si un jmitos, sa vina colegii de munca sa-mi ceara sa le fac o cafea ca sa pierd avionul, sa vina, sa tot vina lumea toata si sa ma faca sa-mi uit particica de inima care ma indeamna sa te suport si sa te accept si sa le acord si lor prioritate. Sa vina STF cu aparatul si sa ma ademeneasca cu o sedinta foto. Sa vina lumea sa umple frica cu care nu mai pot face un pas. Sa imi ofere un pat in care sa dorm linistita, sa vina cu o floare sa mi-o agate in par si cu fericire sa vina. Sa imi reaminteasca de cum stiam eu sa ma fac fericita! Sa vina sormea ma....si sa imi sopteasca la ureche ca ea stie si intelege...numai ca nu are cum sa ma opreasca . Poate doar sa vina sa ma culeaga de pe acolo. Nu vreau sa ma culegeti de pe acolo. Nu vreau sa fiu zidita la loc pentru ca nu-mi doresc sa fiu sparta si sfasiata. Tot ce vreau este sa simt eu ca asta e alegerea si omul care trebuie sa imi dea linistea va incerca sa fie ok, nu ca va fii sau ca este, sa ma linisteasca. Stii cine sunt eu, ma? Adica cine eram? Cristina, frate! Repeta numele asta pana cand ti se va acri, pana cand il vei intelege. Cristina care e acolo si zambeste voioasa si merge pe jos mult si danseaza frumos, Cristina care transpira din greu pentru idealurile ei si da totul sa fie ascultata cand vorbeste pentru ca ea nu are taria sa asculte. Cristina care sta cu Liviu, Claudiu si Blonda si se uita la film de la ProTv cand fulgii rasar afara, Cristina care iese la suc rar, dar cu ai ei. Cristina care are multe teorii bune, Cristina care il mediteaza pe Alex si pe care l-a abandonat. Cristina care este fricoasa, dar foarte curajoasa pentru toti cei care sunt speriati. Cristina lasa pentru ea, dar hotarata tare. Cristina care turuie si turuie si lumea aprecieaza asta chiar daca e stresanta. Cristina care nu stie sa inoate si care plange zilnic. Si mai plange mult si la cafea cu prietena ei cea mai buna pe care a dezamagit-o. Si care acum cand scrie se simte muta. Ma simt rau. Cristina care cucereste, ma! Cuceritoarea s-a pierdut si a dezeratat. Cristina care nu vorbeste pe mess, dar care este incantata cand cineva intra pe icoana ei si comunica strans. Cristina intensa care tremura din gene cand se uita la soare si care primeste caldura perfect si arata superb in lumina aia si ii vezi umerii ma si nu iti pasa. Nu te uiti, nu faci un studiu din mine. Nu "De ce" e intrebarea, ci "Tu?".
Imi lipsesc toate lucrurile pe care le faceam din placere. Imi lipsesc toate lucrurile plictisitoare. Imi lipseste tumultul. Nu mai vreau sa am probleme in a rezolva probleme. M-am descarcat acum, dar nu suficient. M-am dus la baie, m-am dat cu apa pe fata...mi-a pierit gandul, s-au sters amintirile si greutatile. Acum iar e ceva nou. Eu nu vreau sa te schimb, nu am intentia asta. Nu mai tu poti sa te schimbi, numai tu ai puterea asta, dar tie nu ti se pare nimic in neregula. Nu pot sa va mint, macar pe voi..."apostolii mei". Eu continui pentru ca sunt curioasa. Da, curiosii mor repede. Si mai continui si pentru ca sunt masochista, pentru ca limitele mele se intind pana la astre. Si daca pana acum ai crezut ca ma cunosti macar putin sa stii ca gresesti. Te inseli incontinuu. Defectul meu este ca constientizez ce fac si nu fac nimic. Revelatii am avut prea putine, dar fix cand trebuiau. Dragii mei, voi suferi inzecit decat cred acum, dar ma voi ridica, si cand o voi face nu vei stii ce te-a lovit. Atat mai am...incredere. Nu in tine, nu in mine. Ci in nenorocitul de destin. As mai vrea sa vii tu, cel pe care-l pomenesc acum si stii bine ca la tine ma refer si sa-mi spui "Hai, esti proasta, nu ti-e foame, imi pare rau, esti superba". Si sunt superba si speciala. Si nu numai pentru partenerii pe care i-am avut. Pentru Univers sunt speciala si nu am pic de lauda in vorbele mele acum. Nu ma intorc din drum pentru ca eu sunt incapatanata si indragostita si daca eu mi-am pierdut toata esenta de ceva timp incoace, te anunt doar atat, S: pot sa continui si sa sufar mult timp, dar niciodata nu ma vei putea opri din vorbit si din dans. Ce ma va deranja voi spune si daca nu iti place sa ramana in intimitatea noastra si sa ma asculti si sa nu imi mai zici ca sunt nebuna, atunci voi face public. Ma salvez si mai usor. Cand te vei intoarce de la Bucuresti, vei citi si nu te vei minuna asa cum nu te-ai minunat nici cu scrisoarea. Ce te rog inca o data este....nici nu stiu. Este incorect sa iti zic "Schimba-ti atitudinea.", "Gandeste-te" bla bla. Aaaaa...uitasem de o replica specifica mie...Fii atent la mine, EU? asta e. Cine stie despre ce vorbesc rade acum. Multi stiu despre ce vorbesc. Numai tu nu stii. Deci vrei sa ramai in intuneric? Parca spuneai ca esti lumina.

Nu imi permit sa deschid gura si sa imi largesc bratele ca sa imi cer iertare de la toti cei pe care ii cunosc si care au fost alaturi de mine. Oamenii cu care am vorbit de-a lungul timpului si pe care i-am lasat sa ma cunoasca intr-adevar si cu care nu am mai pastrat legatura deloc. Imi pare rau, dar daca ma stiti, veti simti ca am nevoie de ajutorul vostru in a ma intelege. O sa ma revansez, lasandu-va sa tipati la mine, certandu-ma sau mai rau fiind calmi astfel ma va durea mai tare. Nu stiu de ce...nu am motiv. Am abandonat totul. Eu. Cristina. Cristina voastra ca a mea nu mai sunt. Regret, am mii de regrete pentru prima oara in viata mea. V-am dezamagit? Va rog, atat va cer.

Cris

Toata viata asta o poti dormi, fuma, droga, indragi, transforma in melodie preferata. Dar o poti iubi? O poti respecta? O poti aprecia? Este greu, dar nu imposibil si tocmai in asta consta toata frumusetea. Riscul de a pierde totul este cel mai puternic afrodisiac, este cel mai dement gand, cel mai tare sport, cea mai mare doza de adrenalina. Nu am mai scris demult, dar nu e nimic. Acum ma bucur ca in sfarsit am deschis "Postare noua". Nu am mai dormit de mult timp...asa bine...asa ca ingerii, asa ca un somn linistit, fara griji sau necaz pe ziua. Am apreciat noaptea. O renegasem prin somn; la fel ca cu mancarea. Nu am mai mancat de ceva timp...si nici nu am mai fost incarcata de programari. Mi-am luat momentul de respiro in serios, dar a tinut prea putin. Si tot ce pot spune este ca nu vreau sa ma odihnesc calumea. Poate trece visul sau starea. Poate trec zilele si noptile pierdute si cand ma trezesc nu mai gasesc ordinea stabilita. Sau o sa mai pot face ordine? Ma simt ca scriu articole. Nu imi place. Scriu sec. Stiu. Dar voi nu imi spuneti. Voi stati si cititi in fata monitorului si va multumesc pentru asta. DAR certati-va cu mine! Vreau opinii, vreau teme, vreau niste lucruri de care sa ma agat. Vreau sa ma chemi din camera cealalta....una dintre multele pe care le ai si sa imi spui sa vin langa tine. Si sa stam cu orele si dupa cand e timpul de plecare. La munca....sa nu ma lasi. Asa se intampla. E frumos. Nu mi-e frica, mi-e groaza. Ca si acum cand am venit chemata langa tine pe canapea...lasandu-mi blogul si lipindu-mi tricoul de al tau, luandu-te in brate si spunandu-ti ca nu vreau sa dorm niciodata. Si asa am sa fac. Ma duc si eu langa.

si broasca are praf pe ghete

inainte de a-mi sfarsi ziua o sa iti cer sa iti amintesti. sa iti aduci aminte de cum nu ai fost in stare sa alungi durerea. inainte sa iti termini ziua sa iti aduci aminte de cat de jos ai fost, de cum ai rupt un lant si ai pus pe orizontala o cruce. si pe mine jos cu ea. si nu m-ai ridicat, dar acum stiu ca nu ai parol. si iti cer sa te inghita patul in putrefactie si sa fiu buna. sa nu ma simt rusinata de ce as fii in stare sa iti fac. nu ai alungat durerea. nu ai alungat nimic. mi-ai futut creierii.

Postarea amagirilor

Este timpul sa-mi ondulez soldurile dupa fazele lunii. Este momentul sa ma cufund intr-o meditatie absurda. Este clipa sa ma revad pe scarile bisericii. Este aluzie la substratul meu. Este lapte si miere in jur pentru ceilalti. Este un joc prostesc pe care nu-l suport la masa si ma voi ridica, sa plec si sa fiu alaturi de iubirea mea. Este comico- tragic accidentul din care am iesit paralizata si dementa. Nu este sanatos sa ma complic si desi mananc corespunzator, nu sunt nutritiva. Legatura dintre sunete si bautura este cea mai translucida chestiune. Muzica ma indeamna sa beau din pahar pe versuri, iar bautura ma face sa memorez sonoritatea. Sunt o pisica a jazz-ului, sunt felina ta care isi apropie coapsele pe langa mijlocul tau si in pozitia orizontala in care sunt asezata imi infig pernutele de la palme in piept. Versurile frantuzesti nu sunt rostite in franceza. Una este frantuzescul, alta este franceza. In seara asta am ales sa raspandesc franceza in surdina si sa spun cu ghearele pe bustul tau un "Buna seara" in romana. Toate culturile sunt in mine. Cand stau acum singura cu tine te privesc cu ochi de tiganca. Ciudat este ca privirea mea te indeamna sa studiezi cerceii verzi ca ochii tai. Blestemat sa-ti fie irisul! Italianca din mine isi pune in evidenta sexualitatea umerilor, dar nu iti gatesc paste, ci mancare chinezeasca. Trebuie sa ma clasifici. Daca iti este prea greu, ajuta-ma sa infiintez un imperiu. Iti fac baie ca egiptencele si te iubesc ca o extraterestra. Adevarurile filozofiei sunt inutile cand bibliotecara din mine este intinsa pe biroul din lemn cautand retete pentru desteptaciune.
"Caut omul care, de-ar fi fost Adam, si astazi eram in paradis".
Indiferenta ta adresata mie este o crima adevarata. Este crima contra vietii si a suferintei.Stiu ce poti, dar esti mut? Sufla-mi esentialul la ureche sau cauta-ti intermediari care sa-mi transmita. Sau targuieste-te cu soarta si arde dubiul punand soarele sa ma spioneze si dovada ca exist in felul nostru este reala si persista. Profetia noastra iti provoaca dezgust. Daca ma insel, te provoc la pacat si apoi la mantuire.

Ca om nu esti bun de nimic. Nu esti capabil de dragoste si nu ai idee de cum trebuie sa apreciezi pe cineva. Fii linistit, ego-ule ca nu sunt subiectiva. O forma personala nu ai, esti doar un mare pierdut intr-o multime pe care o pacalesti cu falsitatea ta si nu inteleg cum de nu te doare capul sau constiinta in momentul in care tot tu te dai ranit si neapreciat. Am obosit...ma doare capul. Eu...eu nu mai vreau sa ma chinui si sa ma gandesc si sa ma consum ca fraiera. Ma doare capul, serios. Ma doare totul si nu mai am forta sa duc un ceva mai departe. macar daca as stii ce anume duc...pentru ce as lupta, pentru ce iti pasa...pentru ce sa ma tarai prin zile si nici noaptea sa nu o am linistita. Pentru ce? Spune-mi tu, draga viata daca meriti. NU.

O dulceata de vizita

Cum asculta oamenii pe la usi....ce gest de doi bani! Ma simt neputincioasa acum. Ma simt ca vreau sa ma plimb cu niste casti in urechi prin locuri in care mergeam cand eram mica. Prin vizite la prietenele mamei, sa stau langa pe un fotoliu si sa ascult fascinata discutiile dintre cele doua persoane pe care le credeam mari si cunoscatoare de mai multe cuvinte ca mine. Imi vine sa ma simt mica, sa am fata aia de chinezoaica pura, acum mi s-a mai dilatat din cauza buzelor prea mari pentru o chinezoaica. Sa ma uit cand beau cafea si sa imi promit ca niciodata nu voi bea asa ceva. Sa imi promit ca nu voi creste ca sa simt ce am simtit. Parca e vis si traiesc aievea in visul acela cu o puzderie de iluzii precum marginea intunericului. Lucesc, ma vezi, ma ai. Si parca parca parca nu iti vine sa ma dai. Sa ma vinzi unui oarecui....precum este el. Litera ta sunt eu: C.

whitout you... i'm nimic (spune El)

Am impins cu mana paharele si am ajuns cu vin pe buza coapsei tale ca tare dor mi-a fost sa te regasesc din dimineata zorilor deschisi a treia oara. Un numar magic este 2-ul si zecele la fel ca nunta noastra si povestea comorii si in conceptia voastra. V-ati ascuns departe de tot si nu v-am gasit, dar e mai bine asa...sa stim ca n-am trait decat un veac si ala nu a fost pierdut. Trebuit-am sa iubim un al nostru dor pelin, mov ca soarele in vecii de amiaza. Si ma uit in al tau glas si te vad tanar, nu batran, nu prost, nu al nimanui. Raman cu tine in doliu fata de lume, printul meu. Dar la priveghi o sa port manusile mamei din dantela. Stralucitoare sunt pentru tine. "Stralucitoare esti pentru mine"...spune El.

Sa nu te doara

Sa nu ametesti cand vezi maini inclestate
Sa nu decazi cand simti ca nu se poate
Sa mirosi toate florile din singuratate
Ca sa ma cunosti mai bine
Si sa ai grija de mine prin lume.
Curios pahar de vin se holbeaza
La amandoi in lumina strugurilor
Vezi ca se poate
Si resimti ce ai simtit anterior
De nastere si renastere
Epoca plina de surprize mai e si asta
Si cu noi in ea.

Mi se loveste scoica de stern si dau sonorul incet la muzica, dar nu il inchid. Si sper ca poate iti amintesti de o reincarnare. Ce naiba cauta apa in parul meu de ii confera stralucire? Nu mai cred in asezamant...eu voi cutreiera pentru ca asa imi este firea, dar scopul mi-l voi atinge, desi nu stiu care este inca. Acum nu mai stiu nimic si nici nu pot crede ca scriu pe blog fara sa stiu ce scriu si de ce scriu. Nu e din nevoia aceea nebuna de a scrie, de a confesa...nu! E din alta nevoie...de a turui incontinuu. Pentru ca nu mai turui, am devenit un pic docila si ma gandesc ca poate ma pierd si nu ai sa ma cunosti si astfel....deci trebuie sa turui ca sa iti arat cine sunt. O fata ciudata care merge pe jos cu un lant la gat, cu miros de mosc. Poate scoica scoate o perla...

Fiecare dintre noi

Cat sa mai dorm in patul meu? Parca deja asternutul ma cuprinde cu ghearele lui si nu imi da drumul. Leul meu si-a gasit antilopa. Si imi place devorarea...de ce sa mint daca pot fii sincera? A stat ascuns printre florile in care Alexandrina Hristov si-a cautat iubirea, adulmecandu-mi urma in aglomeratie de antilope si s-a decis sa isi marcheze teritoriul. Leii au ochii verzi va garantez. Ca verdeata care imi face bine si se trezesc din cosmar intr-un frumos pe care nu il inteleg. Cateodata are pleoapa cazuta in parti ca sa miroasa umanitatea si urma femelelor, alteori face ochii mari si smaraldul meu apare. Acolo mi-e piatra pretioasa si norocoasa, specifica personalitatii. Si mi-a mai furat si piatra specifica zodiei mele. Daca nu stii despre care e vorba cauta la un zodiac. Tot vorbesc despre astre pentru ca imi vine sa aliniez linia planetara, sa descompun universul si sa iau totul de la capat. Cu un zeu si o zeita. Si sa fac un imperiu ca regii astfel incat Zeus sa fie un uimit. Elenii sunt o minciuna cand noi ne combinam.

Asta e scrisoare furata. Asta e confesiunea dinainte sa imi fie bine, eram jos. Uita-te la mine acum.

Esti pe front intr-un razboi la figurat vorbind. Tine demult acest haos in care te-ai saturat de gandul de a dezerta. Nu am terminat de citit "Padurea spanzuratilor", dar sunt mai mult decat convinsa ca Bologa va sfarsi atarnat de o creanga inalta cu ochii beliti la vinovatii lui. Se spune ca daca o persoana moare cu ochii deschisi mai vrea sa ia pe cineva cu el in groapa. Superstitii din batrani. Nu crede, dar nu ignora. Este bine sa ai frici. Te anunt ca daca asa ai sa sfarsesti si tu in razboiul tau, tu nu ai pe cine sa mai iei cu tine pentru ca eu te trimit pe lumea cealalta. Femeia proasta de mine nu e atat de proasta asa cum credeam. Am inselat, nu a fost usor. Nu voi gasi niciodata vreo ocazie in care sa iti povestesc ce am simtit pentru ca ce am simtit imi este foarte benefic. Nu ai cum sa intelegi, dar a fost o etapa destul de valoroasa pentru mine. Am dat de gustul aurului cum s-ar zice, dar trebuie sa fac grozave sapaturi ca sa-mi cladesc si eu ochii in stralucirea lui. Iti zic doar ca am pierdut tot. Cam asa a fost toata perioada. Am pierdut timp, respect, iluzii, lacrimi cat sa am propria-mi piscina, demnitate, forta, cuvant, onoare, nerv, prieteni, bunatate, speranta, tot. Un tot foarte mare, dar nu am indraznit sa zic "pas" la durere, suferinta, batjocora si acceptare. Constienta de ce fac am fost mereu, de aceea imi acord sansa de a mai putea vorbi. Eu ca persoana m-am facut scrum. Si nici acum nu indraznesc sa ridic ochii din pamant cand vorbesc cu necunoscuti care nu au habar si nici interes pentru greselile mele. Ma cunosc eu, e suficient sa ma pedepsesc suficient. Stau si tac. Asta fac. Accept sa nu comentez in fata mamei, desi am motive solide sa ma apar...ea nu stie. Ignor nevoile prietenilor mei pentru ca nu ma cred in stare si masura sa dau sfaturi...ei nu stiu, ii pierd. Accept suferinta surorii mele care dureaza de un infinit pentru ca nu vreau sa o linistesc sau imbarbatez cu o vorba buna pentru ca si ea trebuie sa sufere si sa fie pedepsita pentru ca a gresit minor in fata unei puli care poate nu are dreptate. Ii dau dreptate pulii surorii mele si celorlalte puli care se mai scoala pe pamantul asta pentru ca eu am gresit si astfel trebuie sa pun capat. Pai chiar sunt corecta. Dreapta nu am fost, dar uite ce fac acum! Le pun pe femei in umbra si lumina proasta doar pentru singurul fapt ca eu am gresit. Si nici macar nu consider ca am gresit ca om, nu! Ca femeie, deci pedeapsa e inzecita.

Pana cand am zis sau zic gata! Auzitit? GATA! M-am aflat in imposibilitatea de a evolua, de a ma machia, de a desface o carte, de a zice "Buna ziua" vecinilor mei, de a avea o parere la scoala, de a avea mofturi sau ifose, de a atinge morala unei povestiri, de a iubi sau injura. M-am facut pitica, mi-am tras cochilie pe mine si nu am indraznit sa arunc un ochi pe fereastra sa vad daca ploua, ninge sau daca un baiat se uita la mine, asa mascata cum eram. Am spua odata ca in ziua, clipa in care ma voi ridica, nu o sa stiti ce v-a lovit. Am vorbit serios si ma tin de cuvant. De ce am acceptat totul? De rusine. Iar acum ma ridic din praf tot de rusine! Mi-e rusine de mine si mi-e scarba sa vad cum am ajuns. Mi-e sila sa stiu ca astept pentru ca asa mi se cere. Un bine absolut in care crede un individ ranit de mine, transformat, decazut si acum iubit. Mi-e groaza si nu pot sa cred ca eu am ajuns sa astept o invitatie mai mult decat banala in aparenta, dar sursa de siguranta si, in acelasi timp, iluzie in esenta. Alerg ca o copila proasta dupa o bomboana ce se afla in mana unui strain. Iar eu nu am "varsta" necesara sa fac diferenta intre inconstienta si pericol. Strainul poate sa aibe intentii bune si duioase ca un gest patern sau poate sa ma violeze in instanta, in fata tuturor judecatorilor pe care i-a legat la ochi sa scape de martori. Imi umple gura cu bomboane sa nu tip, deci nimeni nu stie, el este nevinovat. Fac nu orice, dar mult nu mai am pentru a mi se acorda o atentie si nu tin cont daca este superficiala sau nu. Decad, decad, decad, decad, decad, implor, implor, implor, implor, implor.
Sunt constienta, dar ma mir. Ma mir sa vad cum astept senina sa fiu improscata cu noroi si intorc obrazul in dreapta si in stanga acceptand palmele de la o coloana de oameni buni sau rai, copii sau adulti, cunoscuti sau nu. Am luat obrazul drept in fata simtind fiecare palma badarana pe chipul meu pana cand o persoana nu a dat. Omul ala s-a apropiat de mine, mi-a luat capul in maini murdarindu-se cu sange pe palme si si-a lipit obrazul de al meu. M-a imbratisat uitandu-se bine in ochii mei ca sa inteleg odata ca trebuie sa incetez sa mai fiu proasta. Omul ala am fost eu. Eu am oprit elanul de lovituri pentru ca numai eu am puterea. Numai eu o detin si numai eu imi pot impune sa nu ma mai umilesc in halul asta. E greu, da, cand iubesti. Nu-ti dau dreptate, ci ma dau pe mine exemplu. E greu sa iubesc, dar sa ma faci sa trec prin toate pe care le vrei este mizerabil. Este greu, dar imi impun sa nu ma mai intereseze telefonul asta infect si mincinos. Mesaje, telefoane, semne, atentie, presupuse intanliri. Toate cate imi fac bine si le astept pentru ca ma gandesc ca vin din partea ta....adio! O sa ma rostogolesc pe jos, o sa-mi scarpin spinarea de firele dure ale covorului, o sa-mi pun prosopul pe fata sa opresc sudoarea, o sa-mi leg mainile sa nu fac vreun gest, o sa fiu isterica, o sa innebunesc, o sa fie cumplit. Dar este timpul sa nu mai fiu proasta, amanta sau curva. Respectul nu mi-l gasesc decat asa, in felul acesta si stiu ca aberez cand spun ca pot. Pentru ca nu pot, nu vreau sa procedez asa pentru ca nu vreau sa te pierd.Dar asa cum tu esti ferm convins ca faci bine ce faci, exact asa spun si eu. Eu cea de acum care accepta toate jegurile peste fata si orgoliu nu este cea pe care ti-o doresti. Crede-ma pe cuvant ca nu e asta, dar sa te fereasca Sfantul. Ai mare grija pentru ca stiu ca nu ai deloc. Stiu multe, dar tac. La fel ca tine, asa cum spui tu.
O sa raman singura printre straini fara nici un sprijin, fara nici o consolare. Doar in abandon o sa ma regasesc. O sa uit tot. O sa uit sa fiu om doar ca sa nu ma doara. Nu o sa ma incred in nimeni vreodata, mai ales in tine. In viitor ma paste moarte, in prezent doar bate la usa. Cand o sa fiu deprimata o sa fug de oameni si o sa caut o padurea, o pajiste si o sa tip acolo ca un animal. O sa vreau acasa, dar eu numai am casa demult. O sa-mi micsorez stomacul, o sa-mi numar bine banii, o sa zambesc fals si rasul meu salvator o sa-l radiez cu radiatii. Nu o sa ma mai simt bine, nu o sa ma mai simt eu, nu o sa am prietenii mei putini aproape, nu o sa mai deranjeze aglomeratia sau oamenii prosti. O sa ascult de reguli si legi. O sa ma cufund in munca ca altceva nu o sa am. Nu o sa mai cred in imbratisare, de la prea multa negare o sa ajung sa ma inteleg chiar bine cu mama, o sa ma calugaresc in suflet, in interior va ninge des, nu o sa imi mai pese de inspiratia mea care vine din natura, lume, univers si nu stiu, dar cred ca voi renunta si la scrisul meu sincer. Gandeste-te ce faci, ce obtii, ce cauti, ce-mi aduci. Gandeste-te si la altcineva, nu numai la tine. Iti zic ca te inseli si te trisezi in cel mai fermecator stil. Vei vedea. Nu-mi pasa ce vei face, dar nu ma voi gandi. Nu eram radicala, nu stiu daca voi putea sa fac lucrurile astea, dar ma mint. Macar acum ma mint cu altceva. O sa ajung intr-o zi la o concluzie. Uita-te la mine acum ce curajoasa am fost. Pot ma mult. Si mai stiu ca pot tot. Daca vreau si o sa vreau. Oi fii eu prea sigura pe mine, dar ce e asta un defect? Si daca este unul, nu ma deranjeaza. Mai important este defectul ca te iubesc si am multe slabiciuni. Asta te face dragostea. Un slab, un rob, un cersetor. Am fost multe in multe maniere. Acum o sa schimb ceva. Nu e un sfarsit spre deosebire de tehnicile si planurile tale. Este o confesiune. Sunt onesta si iti spun. Nu te las sa cersesti, sa implori, sa nu ai habar. Dimpotriva, iti ofer. Asta am facut mereu. Nu gasesc scuze, nu mai cred in ele. De aceea nu iti mai zic inca odata "Imi pare rau". Sunt plina de...nici nu stiu cuvantul. Ura nu, nervi nu...de iubire. Da, asta-i cuvantul. Iubesc mult prea mult pentru mult prea putin. Eu o sa accept sa spun "Adio" omului pe care il iubesc pentru ca asa imi cere? Se vor schimba multe, dar nu imi pasa. Tie nu iti pasa de mine cand spui ce spui.
Crezi intr-un viitor si o valoare si un presupus adevar fara sa ai o baza. Nu ai de unde sa stii ce e bine, ce o sa iasa, ce o sa se intample, dar arunci cu vorbe mari. Pentru ca numai cu asta poti sa arunci...cu vorbe. Unde ti-e baza? Risti ca un surdomut sa treci strada legat la ochi intr-o intersectie. Te crezi foarte stapan si crezi sigur ca ai pe ce sa te simti. Problema ta, decizia ta, motivele tale. Cum am mai spus de multe ori, motivele sunt personale si numai tu le poti intelege, deci nu iti cer justificare. Nu cer nimic pentru ca nu poti sa-mi dai ce-ti cer.
Iti spun doar un lucru. Iar ai impresia ca ti-e cunoscut tot ce ti-am dezvaluit, ca ai simtit la fel, ca am procedat la fel cu tine si cu sentimentele tale. Motive personale am si eu, dar eu mai am un adevar care este real si concret. Nu este la fel. Ce ti-am facut, ce am incercat sa fac, intotdeauna au fost intentii bune, altceva nu au fost si ma cunosti si ar trebui sa stii asta. Tu, in schimb, faci intentionat pentru ca asa crezi tu. Acum ti se pare tie momentul sa fie asa si te ghidezi dupa scopul asta si te joci fara sa ai habar. Foarte bine, esti tare. Dar ai mare grija pentru ca eu stiu cand iubesc.

If I...

Hai paraseste-ma si tu! Ce mai astepti sa faci un gest si un pas care sa te insoteasca o viata? Hai fa-ma sa traiesc ca dupa sa ma termini odata cu viata si cand ochii oricum ii am obositi sa mai pui si tu sare in pleoape. De tine nu am sa ma rog altfel...sunt deja sparta in mii de bucatele. Daca te pricepi la puzzle-uri te invit sa ma construiesti.

Daca doar as putea....

Mai bine de atat nu stiu daca se poate...un loc mai bun, un om mai capricios, o ureche care sa auda mai inalt decat a ta....se poate? Au trecut patru minute peste marea tacuta si ma apuca sa tastez in nisip un cod Morse...

Nu mai este actualitate

Ma balacesc in eter cu gand de suicid
In el am ajuns sa ma deschid
Ca oul de conifer pe petala din spate
Cu urechile pline de idei deprimante.

Valul de otrava ma descompune pana la os
Mi s-a dus toata pielea. Era fara rost.
Nu ma zbat ca unii muribunzi in pat
Ai promis ca vii, dar ai intarziat.

In tine plange inima, de mana
Tot o tii si ea se vede stapana
A ta actrita de teatru fals
Ce habar nu are sa-ti ofere un dans.

Ti s-a adunat vocea de ajutor in ochi
Ca nu mai sunt eu sa ma deochi
Sa primesti atent niste buze frumoase
Sa te doara profund clipele apoase.

In fantezii spatele meu gol lucea in lumanare
Si aveam servitori ce ne turnau in pahare
Si amandoi ne cadeam reciproc la picicoare
Si asternutul era plin de culoare.

Diferenta dintre mine si ea este enorma
Pe mine ma iubesti, pe ea o tii de forma
Pentru al meu drag venele ti le legi
Pentru pasarea ei flori moarte culegi.

Negrul din pupilele mele te face un dur
Si pe ici locuri am fost aleasa sa-ndur
Greutate de roua sub gene ai format
Iar dupa cu vant pe obraz ai suflat.

Nu stiu cum te simti cand nu ma vezi
Sunt curioasa daca acum ai ce sa apreciezi
Daca te simti nevinovat in situatii comune
Si cand altul nu stie la gura iti ies spume.

Ai inchis un subiect de atatea dati nelamurit
Ai dat in foc totul cu un singur chibrit
Tu chiar nu vezi ca gresesti incontinuu?
Nu, stai ca prostul zambind ca seninu`

Mi-am zgariat fatul pana am dat de aorta
Si ori de cate ori imi fac cruce sunt posedata
Eterul buzele in pace mi le lasa
Caci numai prin vorbe nu ma considera lasa.

Poate nu o arat, dar...

Ti-am trimis un semn si l-ai acceptat speriat, curios, intrebator, dar cred ca si bucuros. Eu, de exemplu te-am cautat, dar nu am crezut ca te vei lasa gasit. Si m-am intrebat de cand te-ai interesat de mine daca este real sau vis si sunt in dubiu maxim. Si cred ca niciodata nu am fost mai surprinsa ca acum si am atatea intrebari de adresat, dar mi s-a blocat functia. Sunt pasiva in tot. Ma cunosti? Ce credeam posibil, acum...s-a dilatat in intregime. Parca au crescut muntii peste noapte, muntii pe care vroiam sa ii mut din ochi. Parca s-a mai adancit marea pe care vroiam sa o infrunt. Parca cerul si-a luat un trist "adio" de la mine. Absolute sentimente imi infiltreaza ceata in corp. Am ajuns sa ma tarasc si sa plang, dar e ok pentru ca vreau sa suferi si sa implori si sa iti faci scenarii. Eu sunt foarte multumita ca ma auzi plangand. Sa ma intorc? Asta se intampla cand un vulcan intanleste o furtuna. Am raspandit cenusa peste glob si lava pe fetele animalelor. Animalele despre care vorbesc sunteti voi oameni comuni...toti! Si eu sunt Afrodita pentru voi si sunteti papusi daca am chef de joaca. Sunteti atat de superficiali incat cand lava v-a intanlit fata v-ati topit ca plasticul. Si mai scoateti si un miros fumegand de imputiti florile. O sa fac magie si o sa fac toate florile gigante ca sa miroasa si mai hiperbolic ca de voi nu am cum sa scap. Minimalizati-va ca in Tara Minunilor ca nu avem nevoie de voi. M-am dat cu capul de pian ca sa accentuez notele, sa le asez in linie dreapta ca la armata si nu reusesc. Cand o sa imi iasa melodia la distributie? Sau poate ma marit cu un muzician...

:D :-s Stiu emoticoane

Ma faci sa ma simt prea eu in preajma ta, de aceea imi vine sa te mint sa vad daca iti mai place sau tot ma simti asa ascunsa. Ma pui sa ma uit inspre usa de mii de ori cand aud ca se deschide. Si tresar de la nesiguranta. Dar imi place starea asta atat de mult incat ma ador in deplinatatea in care ma simt pasioanala dintre femei. Si cobor si urc precum ingerii, dar decad si posed spiritele slabe cum fac demonii. De ce pleci? De ce pula mea e asa? Cand simt ca am totul dorit se sparge toata lumea in mii de bucatele. Si Casus a mea ma...
E bine si acum ca ai venit, dar am ajuns sa imi doresc razbunare ca totul tine prea putin. Tu mirosi frumos si canti absurd si inima mea canta acum ca un flaut. Si regreta injuratura de mai devreme, ar fii vrut sa ti-o zica in fata. Si te privesc calda si fierbinte in secunda 2 ca o nimfomana dupa gulerul ce iti departe camasa de gat si ma lasa sa il cuprind. Petrece-ma in tot, ma. Sunt nefireasca pentru ca simt ca mi s-a dat de la viata inca ceva ce merit. Clipa aceea in care ma zbat pentru tine, dar sunt linistita. Ta ta ta si bla bla bla....pentru absolut tot raul ce exista!

Messiah for the animals

Ai putea pasi pe urma pe care am lasat-o dupa ce am iesit din dus si in patul nostru imi gasesc culcus. Si ma inchid cu tine in casa zile intregi sa nu se piarda substanta ce ne-au legat atomii. Firul meu e si al tau, ochii tai sunt si ai mei, mainile noastre nu se mai despart asa cum nu ne deranjeaza un reciproc retard. As minti incontinuu ca sa fac un test si sa vad cat de tare ma poti descoperi. As minti pentru ca mi se pare prea frumos, prea potrivit, prea aiurea, prea nemeritat din punctul tau de vedere si prea inferior ma simt. Si nu trebuie nimic din toate astea, doar traire de clipa. Intelesurile mele si-au pierdut convingerea. Genele mele tremura de la fior si infloresc subit cand stiu ca te ador.