vineri, 26 noiembrie 2010

unde-mi sunt ochii

Si tacerea muta, surda, schioapa
Un ac de seringa ce imi sectioneaza creierul
Si sunt nevinovata.
Si adorm in fiecare seara cu buza seringii in cap
Imi saruta imaginatia si imi rapestee visul.
Vis care s-a dus si pe care nu il mai vad
Este normal sa nu mai vad pe nimeni.
o fetita care sta in fata multimii si nu mai stie sa planga sau sa se roage
nu mai cauta vara printre ramurile de cires
nu mai stie de o arcuire de gand.
vede doar o strada prea mica ca sa poata dansa
prea mica ca sa poata face galagie
prea mare pentru pasiunea ei
care se scurge si prelinge pe zi ce trece
pe o dunga alba de drum
a trecut si liceul
a trecut si scoala
a trecut si dragostea
in care nu mai cred
ai trecut si tu prin mine
si deopotriva cu ei uiti
ma uiti, ma lasi, nu ma chemi
nu ma strigi si nu ma cauti
si nu am cum sa iti simt urma de dor
e prea tarziu
e prea departe
e prea frig
pentru mine si gura asta spurcata care nu mai zice nimic frumos.
sunt o proasta. dar nu regret. doar incerc sa invat

Persoane interesate

Arhivă blog