Esti crud pentru mine ca verdele mugurilor. Ca deosebitul rasarit din muntii albastri in ceata. Esti teafar si inofensiv. Nu te schimbi, dar nu te aleg.
Imi este teama, frica, groaza
Mintea-mi nebuna iar a rasfoit pagini de viitor
Fumul iar ma linisteste, dar e prea greu sa te vad
Este prea greu sa ma rog la morminte...
Natura moarta din jurul serii imi danseaza in poala
Satan ma stie de ceva vreme...imi da tarcoale sa ii cad in ochi
Stie ca sunt neagra de dor...stie ca in momentul in care mi-a dat color sumbru in pupile a infiintat focul in lampi. Un foc ce nu de demonic, ci care adaposteste speranta. Nu ma arunc la el in brate fiindca te astept pe tine.
Imi place sa te adulmec prin ceata si tobe...sa ma chinui cat pot eu de tare sa te gasesc undeva. In alt tinut cu roci diferite si ciudate. Am sa colind lumea...daca nu deja am facut-o doar ca sa ma mulez pe pasii tai.
Printre vapori de acetona si ceara
Pentru tine ma pregatesc.
Sa te intorci sa ma amuzi
In acelasi timp, ma scuzi
Ca abuzez de un privilegiu.
Motiv ca-s Eva...acest motiv ce-mi face inteligenta vaduva. Acest motiv care nu imi da voie sa te iubesc. Nu vreau sa iti fiu o simpla Eva servitoare. M-am saturat sa servesc. Reputatia ca sunt femeie, ca vad lumea in roz si nu in albastru ma determina sa plang tinutul omenirii. Ma ghideaza sa traiesc printre femei ca sa nu am parte de determinare masculina. Ca sa ma pastrez slabuta pentru bratul tau barbat. Ca sa pot dansa desculta inaintea crestetului tau care poate sa imi aduca un orgoliu umil daca se apleaca fara grad in fata mea.
Daca as avea statut de a ta femeie...lumea mea se schimba toata. Se transforma in edificiu armonic. Sunt echilibrata in imbratisarea ta.
