Arome

Spuma cafelei mi-a ramas pe buze la fel ca trecutul ce-si pastreaza aroma. Miroase a bob de cafea macinat cu secunde in urma. Nu as vrea sa se depuna praf gros pe el, dar nici sa coincida cu prezentul. Nu-mi place nici gustul amar, nici senzatia de vechi. Nu stiu ce-mi place, nu stiu ce sa mai spun. Am nevoie de o eliberare...o plimbare cu masina pe camp, pe un camp limpede si gol. Colorat de grau sa fie, luminat de fulger, adiat de vant, sarutat de ploaie. Din masina il observ asa cum poza ma observa pe mine.
Si am fost fata cu covrigi azi...am mers pe o dunga alba de drum cu un buchet de covrigi care si-au pierdut aroma. Dar azi am mers la plimbare...a fost frumos. Ma speria tunetul de moarte...nu puteam deschide gura de frica. Tunetele nu se asteapta unele pe altele si nici fulgerele. Ele isi croiesc drum prin aer si se poarta ca niste copii. Nu ar trebui sa imi fie frica de tunete si fulgere pentru ca ele nu vor sa iti faca rau, si daca ajung sa iti faca...nu isi dau seama, sunt doar atrase de tine. Se joaca ascunzandu-se si apar doar pentru cateva secunde ca fantasmele, iar tunetele doar trag cu prastia. Se cununa ele doua candva? As veni la nunta lor, in lacrimi, in ploaie, deasupra norului lui Zeus. Deasupra iubitului meu pamantean ale carui clipe se culeg din duiosie.
As purta o rochie de unt scurta. Ar veni Soarele si ar topi-o si mi-ar curge val de crema pana in pamant la tine. Oare cum s-ar vedea? Oare de ce n-ai fii si tu langa mine, cavaler?
As spune Lunii "Buna dimineata"
As spune Soarelui "Buna seara"
As spune iubirii mele "Te iubesc"
As spune toate astea pentru ca sunt a ta bucurie, al tau mister, al tau refugiu, al tau praf, a ta poeta, a ta comoara, a ta tristete, a ta lacrima, a ta seara, al tau cuvant, al tau inel, a ta femeie.

Demult/acum

Se face Polul Nord fular gatului meu si vocea imi scoate abur cand se gandeste la tine. Mi se frange coloana si nu pot sta dreapta. Pune-mi mana la gura...ascunde-mi prostia si treci de-mi vezi fruntea si nu crestetul capului.
Sa-ti intre cutremurul in coaste, sa nu te recunoasca geamanul, sa ai degetele degerate si sa serveasca pe post de cina plantelor carnivore, sa nu stii sa respiri, sa lesini cand te saruta o fata, sa fii gelos pe colonii de furnici. Asta am mai visat in orasul meu, dar chestia era ca nici nu ma deranja si nici nu ma bucura.
Dragii mei, nu are nici o legatura primul paragraf cu cel de-al doilea, dar nu conteaza asta. Si daca stau sa va mai suflu un secret in care cred....observati legatura, dar e secret si secretele se soptesc la ureche.

Ziua incepe

Cred in tot dar nu-s naiva. O persoana speciala m-a invatat cum e cu realitatea. Si nu o sa vorbesc despre ea pentru ca tot ea m-a invatat cum e cu intimitatea. Buna dimineata ii spun acestei persoane. Azi noapte am avut un cosmar, am adormit greu si m-am trezit cu un telefon care imi spunea la urechea somnoroasa o parte din cosmar. Imposibil! mi-am zis. Dar asta e realitatea. Si acum o accept mai usor. Si azi nu stiu cum se face, dar ma simt indatorata, nu fericita ca e soare sau trista ca am avut parte de zile foarte pline cu mult stres. Am datorii si trebuie sa le platesc, dar nu aduc tribut prostilor, ci mie, asteptand. Stiu ca trebuie sa astept si ma asteapta cale lunga pana cand voi putea inflori, dar am curajul. Buna dimineata tuturor. Va pup....ca sunt o pupacioasa.

Cand ma furi...sa fugi departe!

Imi place poza asta. Imi place sa fiu furata si imi mai place cand ajung in casa si ceva ma ghideaza spre foile si comorile mele. Sunt cea mai bogata persoana din lume ca am pastrat aproape tot ce mi-a fost drag. Chiar si lucrurile care ma fac sa imi readuc aminte de intamplari nu tocmai placute. Sunt ale mele si nu le abandonez. Nu o sa imi neg nici o bucatica din mine. O sa ma accept toata cu bune si rele. Imi place cum am zis, sa ma pun pe marginea patului sau pe scaun fara sa ma vad facand asta si sa constientizez acest lucru cand ma trezesc din gandit. Si incep sa zambesc ca am intrat incaltata si ca am murdarit covorul sau ca poseta imi atarna de gat. Imi place ca simt lumea in modul asta, ca ma gandesc la copaci si la natura si ca tot ce ma inconjoara ma tine in viata. Nu sunt o fire romantica...de fapt asa ziceam, dar analizandu-ma putin, observ ca as fii un adevarat cavaler cu natura. As scoate-o la cina imbracat adecvat si i-as asculta tonurile feminine pana cand i-as fura un sarut care sa imi mai dea rabdare. Este greu sa asculti natura si este foarte dureros sa traiesti in locul ei. Nu sunt o fire romantica, dar iubesc frumosul. Eu rog sa mi se zica cate ceva frumos. Exact asa cer: "Spune-mi ceva frumos". Si astept raspunsul de la persoanele care cred in el. In conjuncturi spontane si ingenioase cred, in conflicte ce tin ani, dar care se termina pasional cred, in cuvinte cred, in ochi cred, in imbratisare cred enorm...atat de scumpa imbratisarea este. Cred inzecit de mult in replici care nu intarzie prea mult si care suna perfect si se muleaza fara cusur pe ton si conversatie. Cred in gesturi si cercei, cred in carti cu toata inima. Cred in bronz cu ruj bej si cred ca ma fac si remarcata astfel. Cred cand un om imi spune ca il doare doar daca ma doare inapoi. Cred in iubire, dar e un ideal...iubirea nu este ceva care bate la usa...ma refer la iubirea dintre doua personaje. Iubirea este pe strazi purtata de vant si ea se poate izbi de tine usor, dar atingerea ei este atat de delicata, incat nu te cred cand imi spui ca ai simtit-o. Ignoranta ma omoara si nepasarea ma face sa dau doi bani pe tine. Dar vant al vietii, cat mai cutreieri printre perdele mele? Cred in pijamale care iti dau somnolenta si dormitul cu cat mai multe perne. Eu dorm pe foarte multe perne si nu stiu cum de pot sta in pozitia aceea...pentru unii este atat de incomoda. Dar mie imi place si mai imi place sa cred ca dorm asa pentru a nu fii total rupta de lume, culcata sa nu vad si sa nu aud...pregatita mereu sa sar in ajutor. Ma credeti cand spun ca, cred in tot? Pe cuvant...asa este.

Am un plan

M-am uitat la oras si am simtit cum cad. M-am uitat la oameni si am stiut ca vreau sa fiu altceva. M-am gandit ca floarea ar fii potrivita pentru ca sunt fata...dar nu imi place ca altul sa ma daruiasca. M-am gandit ca nu vreau sa ma fure un tigan doar pentru amuzament si dupa ce isi termina distractia sa ma lase pe marginea drumului sa mor. M-am gandit ca nu-mi sacrific coroana de petale pentru un decor frumos al unei nopti in care se va face dragoste. M-am gandit ca nu vreau sa ajung intr-un colet unde nu pot respira si nu pot vedea saptamani intregi si ironic este ca coletul a ramas nelivrat. M-am gandit ca nu mai vreau sa iau si eu din durerea nebunei ce m-a tinut inchisa acolo si cand mi-a dat drumul m-a sarutat si mi-a dat apa sarata. Si aceeasi nebuna ma tine la ureche sa formam o pereche. Eu cu ea intruchipam frumusetea. Ea ma face pe mine frumoasa si eu o fac vie. Si mi-am gasit culcusul la ea in par si ma tin cu o mana de urechea ei si ii soptesc cand simte ca va ceda ca este bine. Si m-a tinut ca pe o sora o zi intreaga, langa casa ratiunii ei si mi-a aratat orasul. Si nu mai vreau sa fiu floare macar pentru o secunda. O clipa in care sa schimbam locurile. Pentru ce? Pentru un moment de liniste. Sa ii iau ochii ca sa nu mai aiba din ce sa planga. Dar pentru asta am nevoie de o vraja. Si magia mi-a venit in vis si stiu ce trebuie sa fac, dar orasul asta nu e potrivit. Orasul ideal se gaseste in visul meu si eu pana noaptea sunt floare. La modul cel mai serios intreb. Cum pot transforma un vis in realitate?

Raspuns

O vrajitoare rea a vrut sa faca rau. O persoana mai perfida ca Dracu are un scop. Cred eu ca e o proasta reala daca mai continua sa faca asta. Pe mine una, raul ei nu m-a atins, ci indiferenta altora. Dar sunt buna ca nu ma gandesc la razbunare, la cerinte, la morala. Si sunt si mai mandra cand ma gandesc ca nu a trebuit sa modific nimic la capitol asta. Ca de cand ma stiu nu am dorit razbunare. Ma face sa imi pese in continuare de copacii mei. Ea nu poate sa distruga nimic din ce mi-am creat. In schimb...ma apropie si mai mult de lumea mea. Cineva m-a intrebat de ce sunt atat de trista. O persoana pe care am cunoscut-o recent. Nu stia cine sunt pentru ca el nu m-a tinut minte asa. I-am zis ca Cristina pe care a cunoscut-o el ma tine in viata. Si intr-adevar draga Aliku....chiar era necesara iesirea aia. Prea m-am chinuit sa scriu incifrat. Momentul ala de eliberare a contat mai mult ca toate postarile de pana acum. Dar dupa iesirea mea am continuat sa scriu la fel de incifrat. Nu-mi fac griji ca oamenii nu inteleg ce vorbesc eu aici, ei doar se intreaba care este cauza. Pentru asta va exista o zi in care sper mult de tot sa ajung la voi si altfel. As vrea mult sa va vorbesc. Multumesc pentru raspuns.

Tace lunca

O sa sec si visul asta
O sa-l am ca e al nimanui
O sa-l atasez pe suflet
Sa nu-l dau orisicui.

O sa vreau sa iti pese
Poate daca si tu ai vrea
Sa impartim un pat, o veste
Si mormantul care este.

Si ne asteapta daca vrem
Daca suntem si putem
Sa il umplem ca e gol
Sa il credem pe parol.

Rau cica n-ar vrea sa faca
Rudelor si neamului
Doar nisipului si plajei
Unde stii tu...ne-am iubit.

Am cazut in boala vrajii
Am cazut in al tau brat
Si-mi acopar privirea
Parca ma feresc de-un drac.

Sa nu-mi iei in treacat ochii
Si nici inima te rog
Vino langa mine acuma
Sau ma leg de esafod.

Tu m-ai condamnat odata
Si n-ai corectat minciuna
Iar din doi am ramas una
Iara clipa n-o mai cred.

Te-am rugat un singur lucru
Care lucru? Nu mai stiu...
Ca m-am rupt de frica mare
Si nu pot sta in picioare.

Iar cu vocea...o mai dreg
Si totusi spatii nu incheg
Au ramas goluri mari
Unde pescuiesc pescari.

Si in golful mic de apa
Pestisorul se arata
Capturat e in ispita
Si iti cere o dorinta.

"Nu mai vreau sa fiu rezerva
Nu mai vreau sa las amprenta
Nu-ti mai las vreo scriere
Ca tu ai o amintire."

Scumpa mea...

Ai fost vreodata proasta? Nu raspunde ca stiu. Nu mai plange, viata e frumoasa daca mai gasesti macar o persoana care crede asta. Nu mai sterge tot ce simti pentru ca e bine ca simti. Numai pleca, stai la geamul tau si continua sa privesti. Nu mai deschide caietul, stai inca 20 de secunde privind podeaua. Nu mai omora flori, o sa le ai pe toate. Nu mai respira asa, ci respira! Numai te juca cu parul! Nu mai scoate cercelul! Nu mai strabate holurile! Nu mai bea atata cafea. Nu mai fuma atat de mult in timp ce gandesti. Nu mai gandi. Nu mai gandi. Nu mai gandi. Nu mai gandi. Nu mai gabifhsihdjkshokdhfiosh fiosghdfui hybi duhfdfgbjkdfbhvjkdgvhdfsdufiusgfisuhfshfisghfgdvbnb jaisauoueoeuooreroeorieorioeroeioerieriodfiuhx aw.

Nervii mei se fac cenusa

Destinul este cel mai bun pictor din toate vremurile. Cate o panza pentru fiecare a creat. Tablourile cu vietile noastre il tin in viata. Le tine pastrate in cea mai mare galerie de arta din lume, dar accesul este interzis muzelor. Toate detaliile vietii noastre sunt expuse pe pereti, asta suntem, marionete si personaje in propriile noastre povesti. Banuiesc ca a pictat inceputul nostru, cararile, casa si partenerii de viata sau poate chiar copiii. Il vad ca pe un clarvazator mereu tanar, dar cu privirea obosita care ar da orice pentru o vizita cu Diavolul, ca sa faca un pariu. Sa-i indice niste coordonate...sa scape. Fiecare are de ales, de impartit, de programat, de iubit, de plans si toti ne putem alege meniul.
Eu imi coplesesc jurnalul cu basme si paginile goale ma alina cat pot. Deseori ma incurca, cateodata nu rezolv nimic. Cateodata? Mint. Mereu.
Am repetat ca nu cred in destin. De cate ori i-am insultat pe cei care se lasa in mainile lui. Acum inteleg ca exista pentru ca ajung la un moment in care singurul lucru pe care il cer este sa se intample ceva. Vreau cateodata un semn care sa-mi dea de inteles ca sunt povesti in care nu am ce face. Sa fie spontan, sa nu depinda de mine, sa curga in albia lui si sa nu atinga vreun firicel de apa raul meu. Apa mea este deja tulbure, dar uneori am impresia ca o sa sece si o sa ramana in urma o groapa mare plina cu praf.
Si ma rog destinului sa imi aduca asta.
Nici azi nu a venit.
Am inceput sa il cred atat de puternic incat am vedenii.
Ma rog si in decursul timpului in care astept minunea, ca nu pot fii ipocrita, il simt si stiu ca are ceva pregatit pentru mine numai ca imi intoarce spatele. Se razgandeste si isi intoarce pasul din varfuri, disparand si cu speranta mea.
Cand? Cand o sa se termine totul?
Cand te vei plimba din nou pe langa umbra mea, cand te vei aseza langa mine si-mi vei privi genele? Dansau odata, dar odata ca niciodata astept minune.
Umeri lati ai, zidule! Si barba deasa de tiran si vocea prea nesigura. Dar iti atarna si tie lantul si tine cont ca e al meu. Pe-al meu il porti. Nu pot inceta. Nu vezi?
Iti servesc sufletul pe o tipsie. Sunt constienta ca e putin, dar nu e prea sarac. Un suflet gandeste la tine asa cum soarele gandeste la noi. Spui "Da" si mi-e frica. Nu mai vreau nimic din ce am vrut mai devreme. De ce? Nu ne mai iubim, numai esti tu cel ca nimeni altul.
Cad...dar nu ma trage ca nu ai cum sa ma salvezi. De accea astept minunea. Ca sunt in gol si vid si cum plutesc ca fulgii spre jos si Iad numai vine nimeni pe la mine.
Nu intanlesc nici o sora in cazatura care sa ma tina de mana in timp ce zburam. Si oricum nu am cadea la fel. Ea mai incet, eu mai repede sau viceversa. Depinde. Depinde de cat de tare ne-am grabit ca sa obtinem totul, ignorand raspunsurile la locul lor, accelerand simpatia bunastarii noastre. Sunt gata sa ma opresc? Pana cand o sa raman singura femeie in viata si vei fii obligat sa iti fie dor de dansul genelor mele...nu ma opresc.

Dragul meu, esti firesc.

Cum stateam ca o scama pe patura pamantului vedeam o ramura pe vastul orizont. Un brat de copac ce tulbura vederea pe albstrul mat. Stau in asteptare maine si azi. Soarta a decis ca nu mi se cuvine un strop de fericire, dar e ceva ce nu stie. Eu sunt fericita in starea mea. Si pretuiesc momente ca cel de acum. Atingerea nu mai raspunde nimanui, iar eu ma simt complet pierduta. Macar de-ar exista o margine de lume in care sa atarn de un streang ca un fulg prin aer, sa nu simt presiunea durerii. Cum pot oamenii sa rada? Iar dedesuptul ojei de la picioare sa zboare praful ca tare lung si greu a fost drumul pana aici.
Nu trece nimeni de limita mea, nu poate nimeni sa ma scoata din funie, sa-mi dea odihna mortii ce poate e dulce. Sunt ingradita, iar inaltimea sarmei gadila norul. De ce e norul asta suparat pe mine? Constiinta mea se intreaba de ce asa? Poti tu sa vii sa ma scuturi de praf? Sa dai de pe fata parul care ma deranjeaza? Poti scoate rasul ala infect si tulburator pe care inca il aud? Odata era un ras cristalin, cu atata bunatate in el, pe care imi venea sa il sarut de cate ori il auzeam si sa nu mai pomenesc de cand il vedeam...ma lasa muta. Eram fericita ca il am. Si acum ma innebuneste grotescul din el. Cum rade la tot ce e prost si stricat si cum sunetul lui nu ma linisteste deloc. Cum e posibil? Atata rau.
Poti sa oftezi dupa pierderea mea? Sper din suflet sa ajungi inr-o stare si sa te arda talpile de la jaratecul meu, sa te cuprinda flacarile si sa ajungi scrum si sa te risipesti in sapte zari. Sa te poarte vantul vietii peste tot, intr-o calatorie. Sa te oboseasca si sa obosesi in veci asa cum buzele mele nu iti vor mai sopti ceva. Sa intanlesti vrajitoare hidoase ce veste buna nu-ti dau, sa traiesti printre monstri si sa nu mai vezi chipuri frumoase de inger. Sa nu-ti trimita nimeni flori si sa nu auzi sunetul trenului, sa fii un produs cu o eticheta pe care scrie un pret de nimic. Sa valorezi cat microbii, sa fii nefericit si sa fie numai iarna in sufletul tau. Sa nu te imbratiseze nimeni, sa nu te sarute cu pasiune decat mustele, sa nu mai bei ceai niciodata si cand poftesti dupa o tigara sa te fumezi singur. Sa scoti toate lacrimile din tine si sa nu mai poti plange niciodata, sa nu ai cum sa iti manifesti durerea, nici asta sa nu ai voie. Sunt rea, foarte rea, dar altfel nu ma lasi sa fiu. Nu imi pare bine, dar nici rau pentru ca vezi tu....mie mi-a fost rau si tot ce a trebuit sa fac e sa ascult un ras adevarat cu rau in el. Pa pa, la revedere.

Completarea rautatii

Imi pare rau ca iti vorbesc din nou, dar nu imi cer scuze.
Simt ca nu am terminat :)

Iti mai doresc clipe de neuitat cu insectele si iti doresc multe albine pe piele. Iti doresc sa implori sa ai puteri, sa uiti ca existi. Sa traiesti intr-un copac care e plin de rame si molii. Sa iti petreci un veac ca sa inveti limba frunzelor ca sa ai cu cine sa vorbesti. Sa fuga copacii de tine cand iti doresti putina umbra pe o vreme de desert. Sa mananci numai spanac si cand ai sa iti pierzi toti dintii sa mananci numai nuci. Sa adormi pe plaja continua si sa te trezesti cu alge urat mirositoare pe fata, sa adormi seara in desert si cand te trezesti sa o faci inotand. Sa nu ai cum sa uiti de ce esti in halul asta, sa ai amintiri foarte frumoase in minte si cel mai rau, nemernicule...iti doresc sa iti fie dor, un dor nebun sa iti fie camaradul. Sa iti amintesti ce frumos petreceam, ne plimbam, ne pupam. Cand imbratisarea nu avea secunda si cand lumea cadea de fiecare data cand ne auzeam vocea, sa iti amintesti de degete, de maini, de picioare, de coloana, de ochi, de buze, de par, de miros, de farmec. De culori sa fugi, de fapt sa fugi de tot. Si dara pe care o lasi in urma sa fie de dor. Sa se tina scai amintirile de tine, sa vrei sa ma mai tii putin in brate si sa papi din gustul meu. Sa iti amintesti de vin si sa vrei sa fii beat, sa mirosi a alcool si sa te deshidratezi incet. Sa iti doresti migrenele de la bautura si sa le simti lipsa. Sa imi simti lipsa complet.
Acum ma gandesc cum te-ai simti si stiu ca ai avea si o urma de regret. Si pentru ca nu vreau sa te simti prost, ci foarte rau o sa mai fac o vraja.

M-am pierdut pe drum.

Cum am specificat...nu e suficient.
Eu sa stau intr-un hamac, cu o plaja superba la picioare si cu un oras minunat de vazut. Cu multe cocktail-uri langa mine si cu mancare multa si buna. Stiu, sunt gurmanda si lacoma si poate ca Doamne Doamne vede si o sa imi pregateasca sigur ceva pentru rautatea de care dau dovada, dar pana cand ajung la el, am timp sa ma gandesc la ce ti-as mai face. Sunt o tipa care crede in Dumnezeu, in Dumnezeul meu si stiu ca nu sunt indreptatita sa procedez astfel, asa ca o sa fac pacat doar cu gandul. Si fie vorba intre noi...nimeni nu are dreptate complet si e nevinovat in intregime.
Am uitat. Simplu si simplu. Am uitat ce vroiam sa iti mai fac. Ma gandesc si tot gandesc si ma repet ca proasta si a trebuit sa recitesc ce am scris pana acum ca sa vad daca firul pedepselor poate continua. Nimic. Ciudat. E de vina si melodia pe care o ascult acum. Imi cere pur si simplu sa ma gandesc la fericire si la lucruri dragute cum ar fi pupicul si tinutul de mana si statul langa mine cand sunt bonlava, pistruii care imi apar primavara odata cu florile, crema de zahar ars, obiceiul de a-mi ascunde buzele fata de ochii tai pentru ca nu vreau sa ma vezi cu nuanta de ruj pe care doar am incercat-o si cu care imi sta nasol. Sau cand ma demachiez seara si faci misto de mine ca am un ochi machiat si unul nemachiat si zici ca sunt batuta si cand te intreb cu o insistenta iesita din comun daca imi iei aia si aia si aia si aia si tu trebuie sa zici de fiecare data "Da!!!!" pana cand ajungi sa te simti prost ca nu ai cum sa imi iei tot ce iti cer. Cum poftesc dupa toate porcariile pline de E-uri, coloranti si conservanti care ma atrag pentru culoare, stare si chef, dar cand este vorba de fructe le mananc cu viteza luminii. Cand te amuzi ca nu stiu sa umblu pe calculator, ca nu stiu capitala unei tari sau cand a fost primul razboi mondial. Cand imi vine sa plang pentru ca o frunza moare, cand ma rasfat ca o pisica pe langa tine, cand sunt alintata, cand raman blocata si simt o fericire care ma sfasie deoarece vad copii destepti si cu personalitate. Cand imi fac griji mereu pentru felul in care imi sta parul. Cand rad de fetele care nu stiu sa mearga pe tocuri, cand zambesc mereu cand e soare si nu te ascult. Cand stau langa tine pe o butuca de lemn, gata sa plecam la o plimbare si ma astepti sa ma fac frumoasa. Cand mi-e frig, foarte frig si imi doresc sa imi var nasul in foc. Cand mi se face pielea gaina din cauza respiratiei ce da tarcoale gatului meu. Cand ma vezi visatoare si cand vezi ca ma pierd visand si stii ca nu ai ce sa faci ca sa ma aduci inapoi pe lumea asta urata si astepti sa ma intorc eu; prostule, ma intorc pentru ca imi amintesc in vis de tine. Cand nu sunt niciodata multumita pentru ca nu pot! Si ai facut si tu o vraja acum...de m-ai adus in starea asta. Te felicit.

Cu masina

In cercul lunii te cuprind
Cand zeul soarelui doarme
Si pasarea noptii se plimba
Si luciul codrului moare.

De la intuneric nu ne vedem
Si doar cu soaptele te vad
Abis bland nu ma inghiti!
Lasa speranta zilei de maine.

Vad farul cum minte in zare
Spun lumii ca nu mai e iarba
S-a prins lumea in contur
Iar eu nu pot sa ma bucur.

Nici adevaruri, nici minciuni

Universul e o curva, dar e necesar.

Dragostea ne face sfinti, dar si razboinici.

Increderea in mine este cea mai mare slabiciune a mea.

Arma de cucerire impotriva tuturor este misterul.

Frumusetea e nimic. Natura nu este.

Un oras este o jungla si forma de supravietuire in aceasta jungla este sa te faci una cu cerul cand esti jos si una cu pamantul cand esti sus.

Sa nu iti fie frica de penibil inseamna sa te poti uita in proprii ochi.

Sa nu te accepti inseamna sfarsitul luptei cu tine.

Visul ma recunoaste, realitatea ma ignora.

Mama e mama.

Iubirea nu este suficienta, suficient e doar raul.

Adevarul nu este pur si complet. Si lumina are umbre.

Sa cauti o pasiune inseamna sa fugi de ea.

Incercarea sustine flacara sperantei.

Sa fii prost inseamna sa nu ai masura.

Un cantec sau o melodie ascultata repetitiv nu ramane aceeasi.

Dumnezeu este uman.

Diavolul este proiectia fidela a laturii tale negative care se hraneste din tentatia continuua care e prea delicioasa ca sa o lasi sa mucegaiasca.

Inamicii vor sta mereu in fata.

Destinul este cel bun pictor din toate vremurile.

Nu toate miresele sunt frumoase.

Fericirea nu doarme.

Femeile sunt instabile.

Unt de arahide

Ingros conturul vietii ca sa aiba efect
Mi-e pofta de iubire
Si ma satur dintr-o singura felie
Delicioasa...
Tu esti condimentul care ii da gust iubirii
Dar nu esti ingredientul secret.

Si daca ma superi...te trimit in sera
Si iti fac injectii ca sa ai habar
De cum e sa fii superficial.
Sfatul meu: ramai loial.

Mi-am pierdut cercelul :(

Doresc,
dar as mai vrea sa te iubesc
Acum,
dar am mainile prea scurte
Zburam,
sa avem grija la ciori
Caut,
nu trebuie sa adorm.

Mi-e somn

Liberte, Liberte!
Independenta fata de voi
pot sa ma mulez pe flori
Seva imi sopteste c-ar fii bine
Si pamantul imi face loc printre el
si gazele se dau la o parte
Dar nu mai pot deschide o carte...
Si-acum sunt ruda primara cu soarele
Si cineva ma hraneste cu apa
Si ma rasfata cu-un foarfec
Si tenul in sfarsit il am curat si colorat
Dar nu mai pot fii fata care merge pe jos...
Vine toamna si mor
Si sufletul imi ajunge in sol
Auu!...talpa ta ma doare
Nu ma calca in picioare
Asa cum ai facut inainte de reincarnare!