Cand te cheama toamna s-o imbratisezi
Sopteste-i la ureche ca vrei sa fii frunza
Spune-i ca vrei sa ramai verde
Intr-un copac al vietii ce te face vesnic.
Delirul vietii a iesit la panda
In desert arid incearca sa se ascunda
Si totusi in lumina se gaseste furtuna
Ce-mi despica creierul si-l face cununa.
Cununa sta pulsand imaginatie pe al tau brat
Si tu o legi de vene cu lantul de catea
In care sunt prinsa oricum ca sclava
Ce iubit il avea pe Iisus. si a crezut in Don Juan-ul divin
Care din iubirea mea a scos venin.
Ca m-a lasat din sfanta o simpla tocilara
Ce-nvata Biblia si trista se coboara
Din Raiul pe care cu ura mea l-am facut pamantesc.
Jura o privire, jura un blestem de dragoste asupra mea
Si arunca intr-un lan masca ce-ti arde fata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu