luni, 17 ianuarie 2011

In pieptul tau as vrea sa imi incui chipul. Sa las sa treaca rau de lacrimi dulci. Nu mi-e dor de nimic, nu simt atmosfera unei petreceri de adio. Nu mai simt nici vina, nici iertare. Tot urc.

Un comentariu:

  1. imi aduci aminte de o chestie misto. era o legenda japoneza cu o creatura numita "pasarea fara picioare". ei bine pasarea asta se nastea, invata sa-si ia zborul, dar neavand picioare, ii era imposibil sa se mai aseze pe undeva. asa ca era nevoita sa-si continue zborul. mereu. pana murea. parerea mea e ca nu oboseala o dobora, ci doar gandul la imposibilitatea realizarii unui vis. sau poate nu stia sa gaseasca solutii...

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Arhivă blog