M-am tuns mult, m-am cioplit putin.

Ma gandeam zilele trecute ce am pierdut. Ca am pierdut ceva. Se intampla ceva cu tine, nu iti sunt zodiac de nu iti spun anume ce...dar am presentimentul ca e ceva mare. Ceva diferit care te-a schimbat fata de mine. Am asteptat, sa stii...astept si acum sa vina un val sa ma ia. Nu stiu de ce am ales cuvantul "val"...probabil fiindca vreau sa ma aduca inapoi schimbata. Iubirea asta...e incerta. E mai desteapta ca tine. E mai clara decat atunci cand scriam poeme la fereastra liceului. Imi rup in continuare sufletul ca instrumentele pe jazz. Inca imi zic "Draga suflete, mai rezista" si nu stiu de ce cacat mai cred in asta. Cred in noi care nu am fost niciodata. vom fii vreodata? Acum pe bune...ma marit, ma despart, ma indragostesc. Rutina. Tu te suporti? M-ai lasat pe apa moarta.Multumesc. Poate daca sunt....daca doar sunt intr-adevar rea. Daca doar as putea sa te fac sa simti rautatea. Ma gandesc ce as putea sa spun sau sa compun fiindca vreau sa aud raspunsuri. Imi este dor. Foarte dor de mine veche...de dinainte sa ma nasc. Fantezii am numai cu imagini, fara sunet, fara vant. sunt fotografii senine ce obisnuiesc sa ma agate undeva in nori...fericirea nu exista. cum naiba se face ca nu mai aud nici macar soapte? te-am strigat. te-am strigat asa cum nu am facut-o niciodata. rezultatul e patetic. nu ai auzit. nu vad rostul de a-ti scrie, nu vad de ce ai merita.si totusi uite cum mi-am raspuns mai repede decat pana acum. iti scriu fiindca iti meriti dorul pe care l-ai castigat facandu-ma pe mine sa te vreau aici la pieptul asta mic al meu care nu mai poate respira fiindca aerul e plin de microbi ce imi mananca capacitatea de a fii diferita in lumea asta a noastra. Paraziti pe care ii fac sa ma iubeasca doar pentru ca par desteapta, dar blanda. Care-i provocarea ta? Cat as vrea sa stiu latina ca sa iti pot adresa in cea mai primara forma a limbii noastre te iubesc.