Blandetea vocii tale care curge asemenea nisipului azvarle intr-o inchisoare ratacirea din capul meu...am impresia ca vorbele tale...firele de nisip au simtul mirosului si parca adulmeci disperarea din mine...stiai? Cand ma astept la tacere...incepi sa vorbesti:
- Iubesti o umbra, ma copil! De-ai vrea impreuna sa sfarsim...ca asta pare ca spun gandurile tale...ar trebui sa te sacrifici...sa te anulezi! Nu vrei asta, ti-o spun eu...tu vrei sa dansezi, nu sa te tina franghii invizibile de scaun...sa stii ca poti sa dantuiesti, dar sa alegi opusul. Ai incepe sa te minti? Nici nu trebuie sa te gandesti la dans...trebuie sa iti vina sa dansezi si sa o faci. Nu mai innoda panze de paianjen...macar acum, macar un pic...bucura-te de alt drum cu iresponsabilitatea unui adolescent.
-Am visat sa trec prin asta, nu ma lasi macar acum, puteam sa jur ca o sa obtin...in loc de ceai un pahar cu vin. Nu sunt mare si nici nu par, dar pe a vietii ata, cu mine de brat, in visare, dobori monotonii si nasti puls. Nu-ti doresti macar o clipa? Sa simti mana asta mica ca iti poate arata dulcea soarta a trupului cald noaptea in asternut...sa stii ca desi a fost o zi grea, fara siguranta, acum ai o liniste nebuna ce-ti sopteste dupa ce adormi..."Uite-o pe a ta!" Si daca m-ai iubi...sa te doara, domnul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu