Dragul meu, esti firesc.

Cum stateam ca o scama pe patura pamantului vedeam o ramura pe vastul orizont. Un brat de copac ce tulbura vederea pe albstrul mat. Stau in asteptare maine si azi. Soarta a decis ca nu mi se cuvine un strop de fericire, dar e ceva ce nu stie. Eu sunt fericita in starea mea. Si pretuiesc momente ca cel de acum. Atingerea nu mai raspunde nimanui, iar eu ma simt complet pierduta. Macar de-ar exista o margine de lume in care sa atarn de un streang ca un fulg prin aer, sa nu simt presiunea durerii. Cum pot oamenii sa rada? Iar dedesuptul ojei de la picioare sa zboare praful ca tare lung si greu a fost drumul pana aici.
Nu trece nimeni de limita mea, nu poate nimeni sa ma scoata din funie, sa-mi dea odihna mortii ce poate e dulce. Sunt ingradita, iar inaltimea sarmei gadila norul. De ce e norul asta suparat pe mine? Constiinta mea se intreaba de ce asa? Poti tu sa vii sa ma scuturi de praf? Sa dai de pe fata parul care ma deranjeaza? Poti scoate rasul ala infect si tulburator pe care inca il aud? Odata era un ras cristalin, cu atata bunatate in el, pe care imi venea sa il sarut de cate ori il auzeam si sa nu mai pomenesc de cand il vedeam...ma lasa muta. Eram fericita ca il am. Si acum ma innebuneste grotescul din el. Cum rade la tot ce e prost si stricat si cum sunetul lui nu ma linisteste deloc. Cum e posibil? Atata rau.
Poti sa oftezi dupa pierderea mea? Sper din suflet sa ajungi inr-o stare si sa te arda talpile de la jaratecul meu, sa te cuprinda flacarile si sa ajungi scrum si sa te risipesti in sapte zari. Sa te poarte vantul vietii peste tot, intr-o calatorie. Sa te oboseasca si sa obosesi in veci asa cum buzele mele nu iti vor mai sopti ceva. Sa intanlesti vrajitoare hidoase ce veste buna nu-ti dau, sa traiesti printre monstri si sa nu mai vezi chipuri frumoase de inger. Sa nu-ti trimita nimeni flori si sa nu auzi sunetul trenului, sa fii un produs cu o eticheta pe care scrie un pret de nimic. Sa valorezi cat microbii, sa fii nefericit si sa fie numai iarna in sufletul tau. Sa nu te imbratiseze nimeni, sa nu te sarute cu pasiune decat mustele, sa nu mai bei ceai niciodata si cand poftesti dupa o tigara sa te fumezi singur. Sa scoti toate lacrimile din tine si sa nu mai poti plange niciodata, sa nu ai cum sa iti manifesti durerea, nici asta sa nu ai voie. Sunt rea, foarte rea, dar altfel nu ma lasi sa fiu. Nu imi pare bine, dar nici rau pentru ca vezi tu....mie mi-a fost rau si tot ce a trebuit sa fac e sa ascult un ras adevarat cu rau in el. Pa pa, la revedere.