Arome

Spuma cafelei mi-a ramas pe buze la fel ca trecutul ce-si pastreaza aroma. Miroase a bob de cafea macinat cu secunde in urma. Nu as vrea sa se depuna praf gros pe el, dar nici sa coincida cu prezentul. Nu-mi place nici gustul amar, nici senzatia de vechi. Nu stiu ce-mi place, nu stiu ce sa mai spun. Am nevoie de o eliberare...o plimbare cu masina pe camp, pe un camp limpede si gol. Colorat de grau sa fie, luminat de fulger, adiat de vant, sarutat de ploaie. Din masina il observ asa cum poza ma observa pe mine.
Si am fost fata cu covrigi azi...am mers pe o dunga alba de drum cu un buchet de covrigi care si-au pierdut aroma. Dar azi am mers la plimbare...a fost frumos. Ma speria tunetul de moarte...nu puteam deschide gura de frica. Tunetele nu se asteapta unele pe altele si nici fulgerele. Ele isi croiesc drum prin aer si se poarta ca niste copii. Nu ar trebui sa imi fie frica de tunete si fulgere pentru ca ele nu vor sa iti faca rau, si daca ajung sa iti faca...nu isi dau seama, sunt doar atrase de tine. Se joaca ascunzandu-se si apar doar pentru cateva secunde ca fantasmele, iar tunetele doar trag cu prastia. Se cununa ele doua candva? As veni la nunta lor, in lacrimi, in ploaie, deasupra norului lui Zeus. Deasupra iubitului meu pamantean ale carui clipe se culeg din duiosie.
As purta o rochie de unt scurta. Ar veni Soarele si ar topi-o si mi-ar curge val de crema pana in pamant la tine. Oare cum s-ar vedea? Oare de ce n-ai fii si tu langa mine, cavaler?
As spune Lunii "Buna dimineata"
As spune Soarelui "Buna seara"
As spune iubirii mele "Te iubesc"
As spune toate astea pentru ca sunt a ta bucurie, al tau mister, al tau refugiu, al tau praf, a ta poeta, a ta comoara, a ta tristete, a ta lacrima, a ta seara, al tau cuvant, al tau inel, a ta femeie.