Ce sa mai vrei

As vrea si eu o iubire mare. As vrea si multe sarutari si privirea blanda care te linisteste enorm deodata. Iubirea e ca magia care te farmeca indiferent daca este neagra sau alba. Iubirea este curiozitatea si copilaria. Iubirea este precum un stilou vechi care zgarie foaia, dar nu te poti lipsi de scrisul lui, de penita lui cu care esti obisnuit pentru ca nu gasesti altul la fel. Il ierti cand zgarie foaia, il intelegi cand murdareste o vocala cu o bucla groasa de cerneala pentru ca stii ca nu a facut-o intentionat. Stii asta pentru ca il tii de mana si va completati ca o pereche. Ii stii mofturile, pauzele, excesele, lipsurile, il stii pe tot pentru ca il vezi. Nu vrei lipsa, vrei intreg, vrei curaj si sustinere. Eu vreau prezenta nu doliu. Vreau ore in care ma vezi ori intr-un fel ori in zece stiluri. Vreau sa ma simt bine citind, dansand, cantand...langa tine. Vreau maini si frunte incruntata pe furis cand lucrezi. Vreau zambet larg cuceritor cand ma vezi. Numai asa ma multumesti si ma faci sa fiu profund recunoscatoare pentru respectul tau si dragostea ta. Vreau sa iasa nabadai din calm, vreau sa imi saruti mainile la masa si vreau sa inteleg din fiecare privire: Te iubesc. Vreau sa stiu cand esti plecat ca esti diferit, dar acelasi. Vreau sa ofer ce am mai scump, pe mine. Eu vreau multe de la viata, dar vreau nu din cauza ca sunt mofturoasa sau egoista. Stiu ca viata poate, este bogata si are de unde sa scoata resurse pentru dorintele fiecaruia. Viata este ca un duh ce indeplineste dorinte, este ca Dumnezeu. Eu am multe dorinte, constientizez asta si daca ar trebui sa ma hotarasc asupra uneia sau asupra unui numar mai bine ma abtin. Am incercat sa ma limitez si sa-mi stabilesc prioritati, dar nu pot pentru ca toate sunt importante si au inteles si spirit. Nu pot sa aleg pentru ca stiu ca fata de cateva dorinte sunt salvator si fata de altele sunt ucigas. Nu vreau, de aceea am ajuns sa nu mai fiu copila si sa spun urmatoarea dorinta de fiecare data cand am ocazia sa o spun : "Imi doresc sa se indeplineasca o dorinta fiecarui om". Cand mananc primul bob de strugure dintr-un an asta spun, cand e ziua mea asta spun, cand ma impiedic cu stangul asta cer. Este mai bine asa. Ma simt mai bine ca am gandul asta roditor si ajutator. Eu nu m-am schimbat prea tare, sunt la fel de visatoare. Am ajuns sa fiu mai calma pentru ca nu mai am cu cine sa ma cert. Stau in casa si imi doresc sa ies la o plimbare, dar nu am ambitie. Acumulez mult, dar consider ca din ce pot invata nu ma ajuta si nu imi place. Am fost obisnuita sa am relatii si sa devin cineva pentru mine cand nu sunt singura, asta e tot. Acum e ciudat ca nu am pe nimeni langa mine si trebuie sa ma cunosc si asa. Asta e de fapt starea. E ciudat si simt ca nu imi place. Imi placea mai mult inainte, dar nu imi doresc continuitate. Plansul ma ajuta enorm inainte, pe cuvant era ca o revelatie, ca un suspin incurajator. Am invatat foarte multe din plans pentru ca imi oferea viziune, dar si luciditate. Imi era ca un copil care facea mizerie, dar si ca o menajera care facea curat. Acum nu am mai plans de mult timp. De vreo doua saptamani, aproape doua. Este ciudat, iar ma repet. Inainte plangeam de mai multe ori decat mancam pe zi si ma consider o rozatoare pentru ca mereu trebuie sa rontai ceva. Acum nu imi mai vine sa plang.