marți, 29 iunie 2010

Ce sa mai poti

Ce frumoasa e o relatie in care doi oameni se iubesc, iar iubirea lor aduna intr-o suma credinta, armonia, idealurile si lumea lor. Ce frumoasa este povestirea detaliata a intamplarilor ce au infaptuit iubirea. Certurile care au fost au slabit-o pe moment cand tensiunea fierbea la mijloc, dar cand impacarea a aparut totul s-a sters. Pe moment vad peisaje incarcate cu vaporii iubirii si este de-a dreptul magulitor sa stiu ca am iubit si inca iubesc, dar trecutul acum este mai important pentru ca el apare ca o dovada ce atesta ca te-am iubit. Si cate am simtit si cate am visat si cate mi-au trecut prin cap. Cati fluturi s-au indragostit odata cu mine, pe Cupidon cat l-am tinut in suspans induiosandu-l cu vorbele si privirile mele adresate tie, marturisite lui.
- El este?
- El este.
- Cum ai vrea?
- In mii de feluri.
- Nu ti-e frica?
- Mor de groaza, dar m-as stinge si mai cumplit daca nu ar fii el. Mi-e frica, da, dar macar stiu ca lupt, macar stiu ca sunt a cuiva. Mi-e indiferent daca stie sau nu. El este crud cu mine nu viceversa. El promite fara asigurare si fara probabilitate. Eu nu-l ascult ca daca l-as asculta cum spune sa o fac nu va mai fii vorba de un prost ci de doi. Eu am ceva pregatit ca o arma, dar nu o sa o descarc pentru ca asta inseamna sa omor iubirea dintre noi. El o face deja, eu mai astept putin si am sa vad finalul.
- Am vazut o pasare odata zburand spre cer cu o viteaza naucitoare si chinuita, iar genul asta de pasare nu e specializata in zbor puternic. Locul ei este printre ramuri si copaci, destinul ei nu se intinde pana la vazduh, ci zace la un metru de radacina unui arbust. Am intrebat-o de pe un ghem de ioni de ce tot incearca sa ajunga pana la nori. Mi-a spus ca s-a indragostit de cer, ca el nu stie de iubirea ei, dar ca ea se duce sa ii spuna. Chiar daca nu are elan sau aripi sau viata suficienta ea va face incercari sa ajunga la el si sa-i destainuie iubirea ca asta trebuie sa faci cu ea. Sa o recunosti, sa o impartasesti, sa te bucuri de ea. A murit pasarea intr-o zi de la efort, dar sufletul ei mic palpita cu aripi mari spre Paradis si in drumul ei a intanlit cerul si i-a spus. Iar cerul i-a zambit. Nu o iubea, nu stia de existenta ei, dar in treacat destainuirea facuta de mica fiinta l-a cucerit si acum o iubeste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate

Arhivă blog