Lucrez la o carte, lucrez la un bar, lucrez la comportamentul meu, lucrez la schimbarea care este neaparata, lucrez la intelect, lucrez si la suflet, mai putin, dar depun si aici munca. Lucrez la encefal cu un calculator care nu ia in considerare vreun sentiment. Lucrez ca sa imi iau salariu bun, lucrez la mine ca sa fiu mai putin dezamagita si mai bine pregatita pentru lumea de acolo care va fii infernala. Tot ce am ingeresc sau divin gata s-a dus. Acolo o sa mi se duca tot si imi aduc aminte de cum ziceam odata... niciodata nu o sa vreau sa renunt la ce vreau, nu voi renunta la crezurile mele profunde pentru ca astea pentru mine sunt lucruri valoroase. Iar acum observ cum organismul mi-e foarte slab, foarte bonlav. Si ma pregatesc intens pentru tot felul de chestii de care nu am cum sa am habar, dar pe care incerc sa le conturez pentru ca asa sunt eu, prea nerabdatoare. Am citit in carti o imaginea despre orasul ala si unii autori au o parere buna despre strazile lui si lumea de acolo. Altii vor sa se duca la Ramnicu Sarat. Sa isi faca acolo o casuta frumoasa din patru camere aranjate dupa placul nevestii, cu o gradina decenta si o biblioteca bogata de carti rare. Vor sa scape de fum si plictis, de trotuare scaldate si de bodegi penale in care iau masa niste scriitori fara viitor. Si continua prostii sa creada ca acolo e bine cand nici macar nu au incercat altceva. Eu risc si incerc, cu riscul de a ma pierde. O sa ma regasesc, sunt sigura de asta. Stiu ca acum am spatiu, chiar am si timp. De acum e momentul sa acumulez. Pana acum am acumulat cativa ani si dupa am dat pe dinafara. Nu stiu cat va dura cea de-a doua etapa a mea. Dar simt ca nu mult. Sau voi avea o surpriza. Sa stii ca nu mi-am neglijat scrisul. Am umplut un caiet.