Ajutor? :))

Ieri am mancat ciocolata. Ieri am mancat ciocolata cat nu am mancat in toata viata mea! Mie nu imi place ciocolata si cand mi-e pofta cu un cub m-am potolit, dupa mi-e greata, mi-e scarba. Dar ieri corpul imi cerea ciocolata. De cand m-am trezit pana seara la culcare am mancat ciocolata, iar in oras cand am fost sa ma plimb cu o prietena am mancat incontinuu. Ea daca nu mananca zilnic un cub de ciocolata nu e om. Eu ieri i-am mancat tot ce avea in poseta, plus ca mi-am mai luat si un croissant cu acelasi ingredient. Dupa am indemnat-o pe mama sa cumpere si iarasi am mancat. Acum daca imi amintesc nu mi-e rau. Nu stiu daca acum as refuza sau nu. Si se mai intampla un lucru ciudat. Nu imi mai aduc aminte niste lucruri. Sunt importante si stiu ca au reprezentat un soi de icoana pentru mine...asta era statutul lor, iar acum habar n-am de ele. Eu spun ca uit sau spun ca fac un lucru...si repet si repet, dar nu ma tin niciodata de promisiune. De aceea si cand amenintam cu cate un sfarsit nimeni nu ma credea. Iar acum daca am vrut sa uit am uitat. De ce mi se intampla toate astea? Cred ca am trecut printr-o perioada lunga in care am avut parte numai de complicatii si probleme. Sigurantele de la neuroni imi sareau intruna, nervii mei curgeau mereu fierbinte pe obraz, capul asta nu stia si el de pauza. Eram obsedata de prioritati. Totul la mine gravita in jurul unei chestiuni delicate care imi coordona viata si acum cand chestiunea s-a dat la o parte pentru ca asa am vrut sunt normala. Am devenit o persoana normala cu pofte normale si acum chiar ma pot uita in jurul meu. Acum chiar mai vad oameni, baieti si cluburi. Acum chiar vad barurile si prietenii uitati. Ce ma enerveaza ca nu pot avea o atentie distributiva! Sa nu inlatur cele doua plane. Sa nu uit problemele ca sa fiu si eu normala, dar nici sa le sterg ca sa uit ce mi s-a intamplat. Mereu ajung sa fiu radicala, in orice poveste. Din blog mai mult mi-am facut pagina de jurnal...lucru pe care nu il suport, dar lasati-ma sa va prezint o normalitate pentru voi si alta pentru mine. Ca eu ma sperii si ma surprind cu ce sunt acum si cu ce apucaturi am. Nu sunt eu asta, adica nu am mai intanlit demult latura asta. Trebuie sa o consum...starea este totul (unele lucruri nu se schimba niciodata). Mda...si stiu ca este perfect normal ce mi se intampla. Corpul meu si creierul meu au o pauza. In sfarsit au un ragaz de odihna, le-am dat concediu. Si acum se refac si ei. Observ alte lucruri acum, alte detalii conteaza, alta e lumea si cercul si prioritatea. Mai socializez si eu acum cu "normalul". Nu neg si nu am o atitudine de artist care nu urmareste cursul schimbarii doar datorita faptului ca el a citit in Dex definitia cuvantului "artist" si trebuie sa satisfaca intelesul. Eu cu credinta, rabdare si curiozitate de ce nu pornesc de cunosc schimbarea si faza prin care trec. Mi-e greu sa scriu. Mi-e greu sa ma gandesc. Totul s-a schimbat. Mi-e greu sa fac lucrurile pe care inainte le executam in 2 miscari. Mi-e greu sa fac ceva. Nu mai am dexteritate, m-am prostit. Incerc, incerc si acum sa scriu mai greu, mai complex, mai cu substanta si nu pot. Neg incontinuu pentru ca sunt speriata. Pentru ca am avut dreptate cand am zis ca e mai bine ca mine. "Stai o perioada singura?" ; "Regaseste-te?" ; "Acorda-ti timp?"
Nu e mai bine asa. Inainte ma simteam importanta pentru mine, inainte cand eram complicata ma vedeam, acum nici soarele nu mai pot sa il privesc...uita-te la vreme! Nimic nu tine cu mine.Nu mai eu tineam intr-o perioada. Acum si eu m-am dus. Nu sufar, nu mi-e greu, nu am nimic practic. Doar ca nu sunt genul de persoana care sa se odihneasca nitel ca am avut o perioada foarte grea. Nu pot sa stau linistita si sa astept si nu vreau asta, dar acum nu depinde de mine. Acum e ceva inauntrul meu care ti-a taiat speranta si mie elanul. Si acum povestea s-a sfarsit. De atunci de cand mi-am zis replica s-a sfarsit. De cand ai plecat s-a sfarsit. De cand am mers pe strada scriind o carte, doua, o suta in cap s-a sfarsit. De cand am ajuns acasa si am baut inca o bere si am savurat-o cum am savurat prima clipa si am creat un moment cu ciocniri etc si dupa m-am dus si i-am dat cu jet la baie....exact asta a fost finalul sfarsitului nostru. Pentru ca eu te-am facut sa vrei asta. Hmm...esti chiar prost! Bine ....fie cum vrei tu.Ca eu nu mai zis nimic dupa cum mi-am promis. Faci ce vrei, cum vrei, de cate ori vrei. Pentru ca nu ma intereseaza. Eu o sa nu stiu..o sa vad ce fac. De exemplu in seara asta am program. Ies la club....rad de numai pot:)))). Nici nu o sa stiu ce caut eu intr-un loc ca ala si cu persoane ca alea...dar poate-mi dai tu raspunsul. ;). De o mie de ori "PA!".