Aglomeratia ma sufoca si ceasul ma omoara incet. Puteam sa traiesc vesnic daca nu exista ceas. Dar pustietatea ce iti face? Sa fiu singura pentru mine este greu, m-am invatat sa fiu inconjurata si cateodata nu de cine trebuie. Si cand pasesc in clasa sau pe strada imi doresc sa fiu pustiita. Iar cand ajung acasa stau si nu fac nimic. Nimic concret, dar mi-e mai bine. Imi doresc sa scap de toate ca sa pot adormi in dormitorul meu. Vreau sa am o camera unde sa imi creez lumea. O sa fac asta. Am atatea idei incat mi-e foarte greu sa aleg. O vreau pictata...mintea mea. Pe asta o vreau pictata pe pereti. Imaginatia sa stea tolanita pe jos, dar peretii sa ingramadeasca dorinte si placeri. Vreau sa beau ceva gol si plin dintr-un pahar. Vreau un seif in care sa imi tin comoara. Vreau sa gasesc simboluri pe care sa le pastrez in sertare sau locuri intime. Vreau un simbol pentru iubire, pentru durere, pentru copii, pentru afectiune, pentru mine si el. Vreau simboluri pentru tot. Vreau vin si lumanari. Vreau perdele si lampi. Vreau lemn si cenusa. Vreau crem si cuvant. Vreau parfum si un acoperis pentru bijuterii. Nu vreau sa dorm in dormitor...acela nu e locul de dormit si visat. Acolo este locul in care trebuie sa fii destept si cu mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu