Mi se loveste scoica de stern si dau sonorul incet la muzica, dar nu il inchid. Si sper ca poate iti amintesti de o reincarnare. Ce naiba cauta apa in parul meu de ii confera stralucire? Nu mai cred in asezamant...eu voi cutreiera pentru ca asa imi este firea, dar scopul mi-l voi atinge, desi nu stiu care este inca. Acum nu mai stiu nimic si nici nu pot crede ca scriu pe blog fara sa stiu ce scriu si de ce scriu. Nu e din nevoia aceea nebuna de a scrie, de a confesa...nu! E din alta nevoie...de a turui incontinuu. Pentru ca nu mai turui, am devenit un pic docila si ma gandesc ca poate ma pierd si nu ai sa ma cunosti si astfel....deci trebuie sa turui ca sa iti arat cine sunt. O fata ciudata care merge pe jos cu un lant la gat, cu miros de mosc. Poate scoica scoate o perla...