marți, 6 iulie 2010

Nu mai este actualitate

Ma balacesc in eter cu gand de suicid
In el am ajuns sa ma deschid
Ca oul de conifer pe petala din spate
Cu urechile pline de idei deprimante.

Valul de otrava ma descompune pana la os
Mi s-a dus toata pielea. Era fara rost.
Nu ma zbat ca unii muribunzi in pat
Ai promis ca vii, dar ai intarziat.

In tine plange inima, de mana
Tot o tii si ea se vede stapana
A ta actrita de teatru fals
Ce habar nu are sa-ti ofere un dans.

Ti s-a adunat vocea de ajutor in ochi
Ca nu mai sunt eu sa ma deochi
Sa primesti atent niste buze frumoase
Sa te doara profund clipele apoase.

In fantezii spatele meu gol lucea in lumanare
Si aveam servitori ce ne turnau in pahare
Si amandoi ne cadeam reciproc la picicoare
Si asternutul era plin de culoare.

Diferenta dintre mine si ea este enorma
Pe mine ma iubesti, pe ea o tii de forma
Pentru al meu drag venele ti le legi
Pentru pasarea ei flori moarte culegi.

Negrul din pupilele mele te face un dur
Si pe ici locuri am fost aleasa sa-ndur
Greutate de roua sub gene ai format
Iar dupa cu vant pe obraz ai suflat.

Nu stiu cum te simti cand nu ma vezi
Sunt curioasa daca acum ai ce sa apreciezi
Daca te simti nevinovat in situatii comune
Si cand altul nu stie la gura iti ies spume.

Ai inchis un subiect de atatea dati nelamurit
Ai dat in foc totul cu un singur chibrit
Tu chiar nu vezi ca gresesti incontinuu?
Nu, stai ca prostul zambind ca seninu`

Mi-am zgariat fatul pana am dat de aorta
Si ori de cate ori imi fac cruce sunt posedata
Eterul buzele in pace mi le lasa
Caci numai prin vorbe nu ma considera lasa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate

Arhivă blog