marți, 6 iulie 2010
Poate nu o arat, dar...
Ti-am trimis un semn si l-ai acceptat speriat, curios, intrebator, dar cred ca si bucuros. Eu, de exemplu te-am cautat, dar nu am crezut ca te vei lasa gasit. Si m-am intrebat de cand te-ai interesat de mine daca este real sau vis si sunt in dubiu maxim. Si cred ca niciodata nu am fost mai surprinsa ca acum si am atatea intrebari de adresat, dar mi s-a blocat functia. Sunt pasiva in tot. Ma cunosti? Ce credeam posibil, acum...s-a dilatat in intregime. Parca au crescut muntii peste noapte, muntii pe care vroiam sa ii mut din ochi. Parca s-a mai adancit marea pe care vroiam sa o infrunt. Parca cerul si-a luat un trist "adio" de la mine. Absolute sentimente imi infiltreaza ceata in corp. Am ajuns sa ma tarasc si sa plang, dar e ok pentru ca vreau sa suferi si sa implori si sa iti faci scenarii. Eu sunt foarte multumita ca ma auzi plangand. Sa ma intorc? Asta se intampla cand un vulcan intanleste o furtuna. Am raspandit cenusa peste glob si lava pe fetele animalelor. Animalele despre care vorbesc sunteti voi oameni comuni...toti! Si eu sunt Afrodita pentru voi si sunteti papusi daca am chef de joaca. Sunteti atat de superficiali incat cand lava v-a intanlit fata v-ati topit ca plasticul. Si mai scoateti si un miros fumegand de imputiti florile. O sa fac magie si o sa fac toate florile gigante ca sa miroasa si mai hiperbolic ca de voi nu am cum sa scap. Minimalizati-va ca in Tara Minunilor ca nu avem nevoie de voi. M-am dat cu capul de pian ca sa accentuez notele, sa le asez in linie dreapta ca la armata si nu reusesc. Cand o sa imi iasa melodia la distributie? Sau poate ma marit cu un muzician...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pai hai sa le facem publice daca asa e la moda, daca asa iti place. Pun pariu ca deja imi analizezi fraza anterioara...ipocrizie, lasitate, distorsionarea adevarului, lipsa de coaie. Da, posibil. Dar aici vorbim de niste oameni completi si imaginativi, care din asta au trait pana acum. Din momente pe care le construiau amandoi, fara sa se chinuie ma. Deloc! Era deja o obisnuinta, sa facem din cacat bici si sa mai si pocneasca. Sa traim o asemenea profunzime incat fiecare zi sa fie egala cu o calatorie, o descoperire, o pagina de roman, un cadru de film cu tot cu coloana sonora, un nou pas catre cunoastere, in pula mea cu Creatia insasi. Si acum razi ca proasta. Razi ca m-ai facut sa-ti scriu. Da ma. Asa e. Pe mine ma alimenetaza, intelegi? Pot eu sa spun orice ma! Pot sa iau orice cacat de decizie si sa fiu convins ca o sa o urmez si o sa ma fac ce mi-am propus. Degeaba pentru ca organismul cere sa-si ia doza de „chestie d-aia de care numai la ea gasesti”. Si tie ti-am zis ca nu sunt vicios. Pai uite ca sunt. Am incercat sa ma duc la dezintoxicare si nu m-au primit cretinii aia. Mi-au zis ca astea sunt legale si ca ei n-au metode sa ma faca sa scap de asa ceva. Asa ca nu am de ales decat sa imi fac doza periodic. Bai fraiero si simplul gand ca mi-am dat seama ca te-ai gandit o secunda la mine, si ala poate fi o doza. Mica da macar imi mai da timp. Am multe sa-ti zic dar nu asa. Nici altfel. Nu stiu cum. Nu mai face fatza aia ca ma enerveaza!!! O sa vad eu cum o sa comunic cu tine. O sa ma uit la tine 7 ore in sir pana mi se dizolva gandurile si imi ies prin pori. Ok. Te urasc, stii doar.
RăspundețiȘtergere