Si ca si cum nu s-a intamplat nimic si nu ai facut ceva gresit dai un mesaj "Hello love" la ora 00:00 si te astepti ca eu sa iti raspund necontenit. Pai este foarte logic cum gandesti tu pentru ca asa ai fost invatat. Cand vrea muschiul tau nelucrat la sala, ci dat de Olimp asa strong de spargi topurile masculine sa iti raspunda lumea la mofturi, nu trebuie sa astepte o secunda. Da, gesturile tale care par ca te arata in lumina in care iti pasa de mine sau de cineva sunt de fapt mofturi. Ti se scoala tie sa dai un mesaj ca ai chef sa tastezi. Dar toata ziua! Toata ziua! nu m-ai cautat deloc. Ai plecat, ai fost pe drum, stiam ca esti pe prima treapta o unei raceli, stiai ca sunt racita moarta, stiai ca sunt la munca ( de fapt asta nu garantez ca iti mai aduci aminte), stiai ca imi fac griji si astept un raspuns sau un salut de la tine, stiai toate astea, dar nu ai facut nimic. Pentru ca ce stii tu este o banala teorie de grad primar pe care o uiti instantaneu, nu prezinta interes lucrurile astea pentru tine si mai ai tupeu sa zici ca esti intr-o relatie sau ca ai avut relatii de lunga durata si ca ai fost statornic neinseland. Frate, tu ai stat cu maimute? Cred ca si cele mai neevoluate specimene au pretentia sa le suni zilnic si sa le intrebi de sanatate. Mai ales cand mai faci un gest dinacela mare in care cumperi un buchet de trandafiri in numar de 20, mai ales cand esti deceptionat in dragoste, mai ales cand stai un an cu cineva si iti dai suflarea sa o schimbi si sa o aduci la nivelul tau. De parca le-ai salva...asa ai impresia. Le alegi pentru o relatie, dar de fapt ....nu! le alegi pentru o convertire, un ritual...in care crezi ca cu cat sunt mai stricate cu atat mai tare e provocarea de a-ti dezvolta competentele. Cu ce le schimbi, frate? Pentru ce sa mai ai ma o fata si sa mai crezi in iubire din moment ce tu esti cu cineva doar ca sa il transformi in ce vrei tu? Cum sa ma mai aranjez eu in felul meu si sa imi reglez vocea cea mai frumoasa ca tu sa ma auzi din moment ce tu ai planuri de exorcizare a personalitatii mele? Sfarsitul zilelor pentru noi. Asta aduci. Si as vrea sa iti sune zile in sir la rand melodia aia in cap ca sa constientizezi ca este inspaimantatoare daca tu crezi ca este. Slabiciuni ai cu miile, dar eu nu stau sa te atac. Nu sunt un om prost sau las. Aleg sa fiu fair play cand tu minti de ingheata apele. Uite ca acum nu imi mai este frica sa vorbesc pentru ca deja am renuntat la ideea de bine. Nu mai pot fii bine. Trebuie o minune. Si eu in minuni mi-am cam pierdut speranta. Dezamagire dupa dezamagire. Pe tine cine te-a dezamagit ma? Lumea? Te rog fii serios. Daca lumea te lasa in pace si nu iti face nimic este pentru ca nu isi bate capul si pentru ca esti invizibil pentru ea. Pentru ca tu nu te afirmi. Esti revoltat pe stafii tu, nu pe oameni. Nimic nu are nimic cu tine. It`s all your imagination. Dar trebuie si tu sa ai motive, nu-i asa? Trebuie sa ai si tu un motiv in care sa iti para viata asta nasoala cand ai de toate. Tot ce vrei! Ai parintii superbi ca oameni, dar care au exagerat cu binele pentru tine. Ai prieteni care profita de tine si tu nu vezi. Ai droguri, femei cum s-ar zice sau poate vorbesc si eu aiurea din necunostinta de cauza. Ai avut masina, haine de firma. Bautura, acces, optiuni, cluburi. Dar stari spirituale ai avut, ma? Stii ce e aia spirit? Stii ce inseamna o atingere tangibila a sufletului? Ai vreun habar de o liniste nebuna ce iti umbla prin vene ca heroina pe care o injectezi si esti fericit doar cand stii ca pentru o singura data in viata te-ai facut mandru de tine pentru ca ai fost BUN? Ai stat sa observi treaz o femeie care se chinuie zilnic sa care sacosi de mancare intr-un autobuz infect ce miroase a voma de om mediocru si a taxatori esuati doar pentru a aduce mancare copiilor sau copilului ei care poate e o lepra infecta ce se bucura de internetul platit de masa? Care poate nu mai poate sa care de la bataturi si care are sufletul trist pentru ca nu are nici o satisfactie. Ai satisfactii? Nu cred. Eu am regrete. Si eu am incercat sa fiu un om bun. Si ce e mai grav e ca am reusit sa imi fac propria teorie de a fii un om bun si cui am impartasit-o a ramas surprins, deci e de bine. Sunt pe drumul cel bun. Si totusi am regrete. Pacate. Pacat este ca esti intr-un intuneric din care nu observi nimic, in care te-ai mintit si te-ai acomodat. Si pur si simplu vezi in umbra o reflexie pe perete a unui foc care arde si iti vezi semenii dobitoci cu tine in pestera si tu te indobitocesti cu ei. Si eu zeita! Ca imi permit sa-mi zic asa. Am muncit pentru statutul asta. Eu zeita vin si iti ofer o mana, un brat pe care ti-l las sa-l injectezi doar ca sa vezi ca sunt imuna la prostiile alea si ca se poate trai foarte bine lucid si tu! nu-l accepti. Ti-e frica sa decazi in proprii tai ochi? Crezi ca decazi facand asta? Nu decazi ma...nici nu m-ai ai unde sa te duci oricum.Te salvezi si te salvezi in cel mai fermecator stil. Sa citesti mitul pesterii lui Platon. Sau poate ca deja l-ai studiat. Unul dintre aia esti tu. Accepta lumina. Eu sunt lumina. Este ciudat ca in sfarsit pot "vorbi". Ma simt super bine fara sa imi fie frica. In sfarsit m-am desteptat si am hotarat sa vorbesc pentru ca nu puteam. Pentru ca ma blocai. Pentru ca ti-am zis, din prostie (dragoste), cand ajungeam fata in fata cu tine uitam de tot. Pentru ca stiam ca esti intreg si stai in fata mea. Si chiar daca faceai gesturi...era ok ca te vedeam si te puteam supraveghea in liniste, in vaz. Nu stiam cum e sa iti faci griji pentru cineva; aveam idee, dar nu experienta. Grijile ti le faci cand vezi inconstienta persoanei cu care stai. Si din start adopti atitudinea de parinte, profesor, indrumator. Pentru ca iubesti si iti pasa. "Gandeste-te la iubire si ia-ma". Frumos da, dar prea frumos ca sa fie adevarat. Mi-e teama de o nepotrivire. Ca atunci cand vei intelege ce iti spun va fii prea tarziu. Prea am avut rabdare. Si acum dupa ce vei citi sunt convinsa ca ai sa zici ca ti-am trezit unele chestii la viata, ca ai anumite idei, ca am dreptate, ca stiai lucrurile astea, ca sunt prea buna pentru tine, ca nu spun nimic nou, ca ai inteles. Dar nu te cred. Eu pe toate le cred. Si stii asta ca o garantie cu viata. Mai putin pe tine. Este si normal cand tu ma minti pe fata dupa ce ai creat un moment superb in care iti iertasem totul. Te-am crezut ultima oara pe cuvant cand mi-ai scris ceva. Cand te-ai aratat doborat de iubire. Ce proasta am fost!!!!:))))))))....gingasa de mine....adorabila fiinta ce se increde in cer si in cafea cu lapte si in gene care danseaza. Sunt o sensibila da...mi-ai atins coarda iubirii si ai cantat din ea compunand o simfonie. Bullshit! Cand am crezut atunci am zis "In sfarsit....putem incepe!renaste, trai". Dupa m-am jertfit. Am facut o chestie de sacrificiu suprem in viziunea mea. Si nu am mai fost pura. Am ales sa ma murdaresc ca sa iti dovedesc ca si eu pot renunta la un principiu si ca nu ai fost singur pentru ca eu nu te las singur pe globul asta bolnav! Si am facut omorul puritatii mele. Si dupa m-ai mintit. Nu mintit, ci tradat. Iarasi in cel mai fermecator stil. Eu am devenit propria-mi Iuda care s-a vandut. Nu m-am mai recunoscut pana astazi cand am simtit eu cu puterile mele de vrajitoare acra ca nu numai raceala mi-a afectat gatul, ci disgratia cu care ma uit de fiece data in oglinda si imi da stare de voma ca accept atatea. Daca vei indrazni sa intrebi cu ochii nevinovati: "Dar ce am facut?" sau "Ce?" inseamna ca nu esti normal. Inseamna ca starea ta de suprematie este foarte avansata si ca ai mai multe probleme decat imi imaginam. Ce ai facut este ca m-ai lasat singura sa lupt cu o relatie fictiva pe care o materializezi din cand in cand doar pentru ca ti-am zis : iti vine cheful. Pentru ca eu nu stiu daca tu simti sa ma saruti, sau sa ma tii de mana, sau sa imi umbli prin par, sau sa stai pur si simplu cu mine. Eu nu stiu asta. Eu stiu doar ca ai chef. Asta simt cand faci lucrurile astea. Ca ti-a venit si tie cheful de moment sa pupi. Nu te atasezi cu sufletul pentru ca nu ai habar de ce e suflet. Pentru ca daca aveai o idee....incetai sa mi-l ranesti pe al meu. Pentru ca sufletul meu are gura si urla de fiecare data cand e ranit. Dar tu mi-ai dat "enable sound". Un moment cu tine nu mai e unic. E superficial. Nu este sincer si clipa nu e traita la maxim pentru ca ma gandesc la secunda urmatoare in care ma poti minti sau iti poti schimba starea. Astept cand vorbesc cu tine sa aduci vorba de mizeriile alea pe care lumea si cu tine implicit le considerati cool, astept sa spui ca pleci, astept sa spui ca te bagi la somn etc. Nu traiesc din plin pentru ca nu ma lasi. Nu pot sa cred ca am acceptat atatea. Este bine ca constientizez, dar cum am mai spus. Asta este cel mai mare defect al meu. Constientizez totul! Absolut totul, dar nu fac nimic. Insa acum am facut. De ce? Pentru ca eu am ales sa lupt cu defectele mele. Tu ce alegi?
As vrea ca la rascrucea dintre viata si moarte sa formez un cheag de sange si sa ma asez acolo si sa vegetez.
Mi-as dori sa sangerez pana la os din pasiune si cand inima nu-mi spune daca te iubesc sau nu, sa sopteasca mintea mea ca destinul a vrut asa.
Sa o ascult din departare, sa iubesc si nu te doare.
Nu te doare chiar deloc.
Eu te alin si te sufoc.
Si in sufocarea blanda de iubire si chemare.
Sa tresari ca la o veste. Ca-s a ta si nu-i poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu