Teatru pe gratis. Actul I

De cand imi esti medic? De cand imi stii flora? De cand imi spulberi fanteziile? De cand umbli prin melodiile mele? Tanar amar, du-te ca o sa vin! Suntem impreuna ca singuratatea cu durerea. Ne trezim intr-o buna dimineata si o sa privim rasaritul de sange. O sa ne gasim spatiul. O sa fim bine. O sa vrei sa fii frumoasa. Este in firea ta sa iti doresti asta. Iti doresti sa nu te imbatraneasca ridurile. Iti doresti ca oamenii sa nu te nege indiferent cat aberezi. Vrei lucruri adevarate? Vrei sa spun ceva concret? Spun. Daca inca nu ti-ai dat seama. Simt ca mor pe zi ce trece. Simt ca nu mai simt spatiul meu. Totul se destrama. Fericirea, emotia, bucuria si inocenta mea. De ce trebuie sa iti arat ca sunt provocatoare sau matura? De ce trebuie sa te iau sistematic? De ce voi, ai mei, nu spuneti nimic? De ce nu faceti ceva? Ca un ghem de ate se destrama totul si vrajitoarele nu imi dau indicii. Mama nu imi spune ca va fii bine pentru ca are prea mare incredere in mine. Pentru ca imi pun toate intrebarile situatiei si imi dau raspunsuri complete. De ce nu exista inca cina aceea perfecta cu partida pe urma? De ce banalitatea mea nu mi se incurca printre degete si se transforma in spontaneitate? De ce nu mi se mai aduc flori? Ma omoara asta cu florile:))...de ce nu ma pot odihni? De ce ma gandesc la plecarea mea in alta tara atat de mult si constientizez ca situatia va fii alta? De ce stiu ca ori o sa zambesc la nunta ori o sa schitez trist un suras? De ce totul are extrema? De ce acum nu pot sa ma transpun in alt loc? De ce de ce de ce de ce?? vreau mult alt loc. Vreau altceva. Alt sentiment. M-am plafonat si nu imi dau seama de ce. Nu mi-e bine psihic. Vreau sa ma impart in doua. Si furia sa imi iasa ca aburul. Cealalta parte sa nu renunte la abur si la vis. De ce oamenii renunta? Eu de aceea stau. Ca nu pot renunta. Pentru ca eu vreau ca tu...sa ramai stupefiant in amintiri. Hai...desparta-ne in doua si e de ajuns. M-am saturat de acelasi loc de munca, dar nu pot pleca inca. Vreau sa cad in tine. Vreau sa te stiu profund si dupa sa te acopar in mister. Arogantii mor repede, oameni buni. Arogantii care ma ucid cu gesturile lor indiferente. Privirile unor oameni aroganti te indeamna sa te ridici de pe scaun si sa te misti pe afara imbratisand aerul....simtindu-te pur de la oxigen. Mincinosii ma scarbesc, ma omoara si ma dezgusta. Ma fac sa ignor preferintele culinare si sa incerc scarbosenii gastronomice. Pentru ca stiu ca nu s-ar compara cu greata pe care mi-o provoaca ei. Aliati intr-un razboi cu o persoana trufasa nu ai. Nu ai cum sa ai aliati. Ceilalti prefera sa stea pe joc si sa se sature cu frimiturile bogatanilor. Bogata sunt eu! Sunt! Cea mai. Pentru ca am suflet. Dar e rob. A cazut de la o promisiune desarta. Nu mai cred in timp. Am orbit.