Zboara in foc, poate ai noroc si te faci scrum.

Simt ca imi atarna sufletul pe jos, frate! Si daca m-as uita in oglinda o zi intreaga vorbind cu mine, nu m-as putea linisti fiindca partea neagra are dreptate. Tot ce banuiam despre falsitatea ta, despre sufletul tau congelat si putred s-a adeverit si eu nu mai am cum sa salvez un moment din relatia asta pentru ca tu ti-ai batut joc. Mi-am rupt contactul cu norii unde imi permiteam sa visez, mi-am batut joc de inteligenta mea in cel mai urat fel. M-am contrazis cu mine de cred ca daca as fii comentator as avea cel mai mare succes. Sunt bonlava de tristete si nervi. Draci puri imi bantuie capul si nu gasesc solutia de a te uita, de a te da la cacat fiindca ai fii printre semenii tai. Nu e vina ta deloc. Am stiut dinainte tot ce mi-ai fii putut face, tot ce esti, cat de mizerabil te poti purta cu o femeie si eu am fost incapatanta sa ma implic ca sa imi demonstrez ca pot gresi. Asa fac retardatii. Este numai vina mea. Am un suc in stomac ce imi provoaca rau, mila, greata, dezgust. Fiecare particica din mine te respinge si se mira cum de dracu poti fii atat de ipocrit si criminal. Ordinar. Explicatii nu ai si nu e greu sa imi dau inca o data seama de cauza. Fiindca nu ai regrete, fiindca in momentul in care ai gresit si gresit si gresit ai fost treaz si constient. Fiindca ai negat orgoliul din tine de a pastra o amintire si un interes. Fosta ta asta e...o obsesie. Te-a lasat cu ochii-n soare pentru ca ai fost cretin si nu s-a intors fiindca nu e proasta.Orgoliul din tine a urlat si te-ai mintit ca o iubesti. O scuza ce te-a purtat prin indelungi procese de constiinta ca sa ajungi sa te razbuni si nu intanlesti ocazia. In timpul asta, eu am fost interesul. Te-am alimentat cu iubire...sincera, cu haine spalate, cu un creier si o gura ce stie sa vorbeasca frumos, cu ochii, cu tot ce am avut de valoare si era neatins de rau. Obsesia ramane obsesie, interesul ramane interes. M-am ales cu o invizibilitate fiindca eu desi eram cu tine...tu nu ma vedeai. Nu ai fost curios sau corect. Corectitudinea asta ma omoara, idiotule. Nu imi doresc sa ma razbun, ci doar sa vii sa iti iei toate hainele curate si lucrurile. Sa ma scutesti de o explicatie sau o parere de rau fiindca deja nu mai cred nici un cuvant din ce spui. Sa ma lasi in pace pentru ca timpul sa treaca si odata cu el sa se duca absolut toti nervii pe care ii am in creier si imi mananca de tot personalitatea. Daca ai venii cu o lama in fata mea si ai ameninta ca o folosesti daca nu te primesc inapoi, as rade cu pofta si o parte din mine si-ar dori mult sa iti faci raul asta ca sa vezi ca nu glumesc cand iti spun ca situatia e grava. Situatia oricum a ajuns la final. Nu ma asteptam la un altul deoarece nu am avut pretentii din partea ta. Sa mori e prea bland. Nu m-am oprit din tremurat o zi intreaga si nu imi era deloc frig. Am stat cu maxilarul inclestat ore bune ca dupa sa realizez ca nu pot deschide gura. Atat de concentrata eram sa aflu o cale spre salvarea mea. Sunt goala pentru prima data si asta doar pentru simplul fapt ca am avut dreptate. Si mor cu tine de gat cand am dreptate. Nu te salveaza nici un om care a fost simplu observator pentru ca este o dreptate generala. Ai gresit. Nu dau doi bani ca recunosti cand tu nu ai avut tupeul sa bati de doua ori la usa. Tu nici macar nu mai meriti sa ma gandesc la tine sau sa ma agit si totusi o fac fiindca pe destept il doare cand are dreptate. El nu o sa guste niciodata din victorie fiindca batalia cu un prost este o incercare esuata. Din primul moment am stiut ca o sa gresesc, ca am sa clachez, dar asa imi place sa fac cu "iubirea", sa ma zbat eu, sa lupt pana mor de nervi, sa stiu sa lupt, nu doar sa supravietuiesc. M-am autodistrus, dar tu ai dat verdictul.