vineri, 4 ianuarie 2013


Eu am sa inchid lumina noptii in camera, zambetul intr-un sertar, cafeaua la gunoi, mancarea de asemenea.
Am sa procur o oglinda si un ecou. Nu vreau apa si nici vorbe de oameni in jur. Nu sunt deprimata, nici expresiva, imi trebuie doar o muzica uitata sonorizata de o boxa si un corp de terminata ce trebuie imbratisat. Imi trebuie un ceai sa imi hidratez cu caldura corpul si un cap mai sanatos, dar asa ceva nu vine usor. Nu gasesc pe strada, desi am cautat si uite cum

Bun. Mi-am inchis sufletul.
Si ca un general care cauta trufie ai venit sa ma bantui din nou
Nu-ti ajung vorbele mierloase
Sunete de pisica proasta ce isi vara coada pe sub mustati
Trebuie sa vii tu tare, cu forte proaspete
Reincarnat in inca un distrus
N-ai putea sa ma lasi in pace odata.
Mi-au ajuns sudorile la coate
Vorbele in ocean
Mintea intr-o capsula de medicament.
“Cuvantul libertatii este sa nu sufar dupa prosti, detalii ce nu isi au rostul, tata si acceptarea pierderii unei fiinte mai mare ca mine, dar iubita in mod infinit si neimaginabil de catre mine. Ai incaput in tot sufletul meu, mama. “
Acum, dupa ce ai auzit toate astea, ma lasi in pace? Fiindca eu nu pot avea pielea de gaina. Ma simt electrizata de aceeasi energie care sta la baza unei gauri negre.
Iti jur ca as mai petrece inca un milion de nopti ca cele pe care le-am avut cu tine. Cred ca este cel mai pur si bun pacat comis vreodata. Dar eu am initiat in acelasi timp o suferinta unei persoane pe care nu o cunosc. De fapt nu numai unei persoane, te-am dezechilibrat si pe tine. Tu erai bine si esti bine in general. Inveti, muncesti, faci ce iti place. Ne-am atras fiindca: oferi o energie inconstanta in deplina participare cu schimbarea mea de stare. Imaginatia ta nu este "realistica", ci fantastica, foarte puternica si nedeterminata de un om ordinar, ci de un erou. Ai jucat discretia pe degete mai bine decat soarta mi-a jucat amintirile. Esti super atasat de trecut si familie – trasatura importanta, foarte importanta pentru mine.
Am sa iti spun ce ai cautat si ce cauti in mine. Sa imi descoperi adancimile fiindca stii prea mine ca sunt mari. Ai inceput un proces in care eu mi-am pierdut voalul tras pe ochi, unul similar cu o cercetare spirituala. Ti-am oferit sansa ca un adevarat guvernator sa iti dezvolti calitatile tale psihice. Dar tu…din fire vrei sa iti cunosti foarte bine slabiciunile pentru a le distruge. Eu pe de alta parte, purtata de o emotie suprapreciata identific slabiciuni in alte persoane si le transform in lucruri personale. Sunt posesiva, impulsiva, atasata. Visez intr-un mod atat de sigur ca visurile vor deveni realitate-incredibil (la fel ca incapatanarea megalomanilor).
Cheia este drama,un numitor comun, un copil al nostru. Si atunci de ce bati in retragere? Eu cultivez semintele de drama intr-un mediu cosmic si absolut. Iti ofer dificultatile pe care le ceri mereu, dar esti las sa le recunosti cu voce tare. Nu sunt plapanda, sunt foarte puternica in sentiment. Ma dobor ca fraiera tot purtand atasament.
Mintea mea are o profunzime creativa neinspirata de nici un barbat. Ala este coconul meu de energie. Insa acum coconul coace. O sa fie un debut…al fericirii, suferintei, placerii. 

N-am sa continui desi am suficiente motive. Ma simt profund vinovata fiindca stiu de ce sunt in stare. Nu stiu cum o sa ma simt. Se zice ca adevarul doare. Eu sper ca ma va vindeca. 

Un comentariu:

  1. Titlu: ceva nu trebuie sa aibe titlu
    Autor: ceva nu trebuie sa aibe titlu


    a doua zi, cand te-ntalnesc iar...
    defapt n-a trecut nici o zi macar,
    in fine...
    pasesc in camera ta
    ca-ntr-un palat de clestar,
    te privesc si-observ ca din ochi iti curge amar,
    pe obraji margaritar,
    un zambet adanc, pe buze nectar,
    un oft foarte cald, un suflu polar,
    pari ca suspini, esti ranita doar.

    te iau in brate,te-asez pe pat de artar,
    iti pup fruntea, pe zambet ti-apar...
    te mangai atent...mi-e frica...esti ca de cristal,
    nu vreau sa te stric, nu vreau sa te sparg...
    dar in ciuda fricii mele, rasari ca un soare la amurg,
    Da! stralucind puternic, dar gata de culcare...bizar!
    am inceput povestile. cu dor ti le zic, in dar ...
    pe un ton bland, cum am fost invatat doar,
    purtata de val te lasi, pe muzica de sitar,
    adormi ca un fulg de nea ce curata pamantul murdar.
    ai adormit, dar eu povestea n-am terminat; dar nu conteaza
    scopul istorioarisirilor a fost sa-ti vad ochii linistiti,
    impacati, netulburati, blanzi din nou si calzi fierbinti,
    un rosu-n obraji si-un zambet pe fatza si nu stiu daca a iesit,
    dar in camera s-a facut ca iarna la tara,
    la cat de cuminte ai adormit.

    muzica canta in surdina; iti las lampa ca sa fii vegheata iar,
    te invelesc, te-as saruta pe frunte, dar
    N-ar fi drept fara sa stii macar.
    Iti strang mana, si in noapte dispar...

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate

Arhivă blog