Nimeni nu mai tipa in zilele noastre...sau poate nimeni nu mai e auzit. Nu mai am cum sa imi gasesc consolarea deoarece nimeni nu ma aude...toata lumea e orbita de aparente si isi permite sa judece dupa valoarea lor...si invelisul are o valoare gradata...si el trebuie comentat...insa...chiar atat de mult a crescut numarul "surzilor" si al "orbilor"? Mai am glas sa tip...dar la un moment dat o sa ragusesc...tipatul este forma mea de a arata frustrarea...fata de aburirea continuua a oamenilor si de superficialitatea lor...de a cere ajutor. Cat Curaj trebuie sa aiba un om in lumea asta ca sa ajunga sa trebuiasca sa ceara ceva prin urlet?...ca tipatul are mai multe forme si intensitatea lui creste pe masura ce suferinta devine mai mare decat puterea unui om de a suporta. Suport multe pentru ca imi pasa de multe, dar mai sunt persoane carora le pasa? Am atatea defecte...si cel mai mare dintre ele este faptul ca sunt egoista...nu am masura...nu sunt zgarcita,avara,nepasatoare....ci doar pun binele meu cu mult peste binele altora. Nu as putea sa le multumesc celor care contrazic asta...Toti suntem. Dar pe mine ma preocupa tot egoismul meu...ce ironic.