O buna melodie
O caldura potrivita
O grea imbratisare
O privire veche
O tigara.
Discutia e perfecta, locul e grozav
Cuvintele curg in ordinea lor
Si ce contin ne poarta in starea de altadata de care nu ne mai saturam odata ce am inviat-o
Imi va fii greu sa las totul departe
Dupa plecare imi va ramane lampa si foaia pe care incerc sa o umplu
Ma plictisesc in spatiul asta in care sunt multe de facut
Dar curaj sa le fac pe toate sau macar una, nu am
Si nici timp, nici aprobare.
Aroma tigarii ma-mbata usor
Si caldura becului imi arde pe rand fata
Si cum intru mai mult in lumina lui
Cuget mai tare lasand intuneric in spatele meu.
Ce incerc eu sa fac spunand tot ce spun?
Ce sens sau semnificatii au vorbele mele?
Si cand le insir si apuc sa le cant, sa le interpretez
Nu au farmec. Nu merita sa fie spuse pentru ca deja le-am decodificat.
Nu mai sunt noutati si nici nu vor fii
De unde nevoia de a povesti...ce simt sau ce vreau?
Daca as fii tinut intr-adevar la vorbele mele...nu le faceam publice.
Dar asa imi este indiferent...sau chiar ma sufoc daca tac si nu le rostesc.
Astea sunt vorbele...pentru asta exista.Sa fie rostite si transmise mai departe.
Asa ca ma gandesc sa nu tac.
As vrea sa ma simt pregatita sa va vorbesc intr-o zi.E ca un examen ce arata cine are mai multe vointa si rabdare de a asculta. Pot fii obositoare fara sa ma chinui.