Am un plan

M-am uitat la oras si am simtit cum cad. M-am uitat la oameni si am stiut ca vreau sa fiu altceva. M-am gandit ca floarea ar fii potrivita pentru ca sunt fata...dar nu imi place ca altul sa ma daruiasca. M-am gandit ca nu vreau sa ma fure un tigan doar pentru amuzament si dupa ce isi termina distractia sa ma lase pe marginea drumului sa mor. M-am gandit ca nu-mi sacrific coroana de petale pentru un decor frumos al unei nopti in care se va face dragoste. M-am gandit ca nu vreau sa ajung intr-un colet unde nu pot respira si nu pot vedea saptamani intregi si ironic este ca coletul a ramas nelivrat. M-am gandit ca nu mai vreau sa iau si eu din durerea nebunei ce m-a tinut inchisa acolo si cand mi-a dat drumul m-a sarutat si mi-a dat apa sarata. Si aceeasi nebuna ma tine la ureche sa formam o pereche. Eu cu ea intruchipam frumusetea. Ea ma face pe mine frumoasa si eu o fac vie. Si mi-am gasit culcusul la ea in par si ma tin cu o mana de urechea ei si ii soptesc cand simte ca va ceda ca este bine. Si m-a tinut ca pe o sora o zi intreaga, langa casa ratiunii ei si mi-a aratat orasul. Si nu mai vreau sa fiu floare macar pentru o secunda. O clipa in care sa schimbam locurile. Pentru ce? Pentru un moment de liniste. Sa ii iau ochii ca sa nu mai aiba din ce sa planga. Dar pentru asta am nevoie de o vraja. Si magia mi-a venit in vis si stiu ce trebuie sa fac, dar orasul asta nu e potrivit. Orasul ideal se gaseste in visul meu si eu pana noaptea sunt floare. La modul cel mai serios intreb. Cum pot transforma un vis in realitate?