luni, 24 mai 2010

Cand ma furi...sa fugi departe!

Imi place poza asta. Imi place sa fiu furata si imi mai place cand ajung in casa si ceva ma ghideaza spre foile si comorile mele. Sunt cea mai bogata persoana din lume ca am pastrat aproape tot ce mi-a fost drag. Chiar si lucrurile care ma fac sa imi readuc aminte de intamplari nu tocmai placute. Sunt ale mele si nu le abandonez. Nu o sa imi neg nici o bucatica din mine. O sa ma accept toata cu bune si rele. Imi place cum am zis, sa ma pun pe marginea patului sau pe scaun fara sa ma vad facand asta si sa constientizez acest lucru cand ma trezesc din gandit. Si incep sa zambesc ca am intrat incaltata si ca am murdarit covorul sau ca poseta imi atarna de gat. Imi place ca simt lumea in modul asta, ca ma gandesc la copaci si la natura si ca tot ce ma inconjoara ma tine in viata. Nu sunt o fire romantica...de fapt asa ziceam, dar analizandu-ma putin, observ ca as fii un adevarat cavaler cu natura. As scoate-o la cina imbracat adecvat si i-as asculta tonurile feminine pana cand i-as fura un sarut care sa imi mai dea rabdare. Este greu sa asculti natura si este foarte dureros sa traiesti in locul ei. Nu sunt o fire romantica, dar iubesc frumosul. Eu rog sa mi se zica cate ceva frumos. Exact asa cer: "Spune-mi ceva frumos". Si astept raspunsul de la persoanele care cred in el. In conjuncturi spontane si ingenioase cred, in conflicte ce tin ani, dar care se termina pasional cred, in cuvinte cred, in ochi cred, in imbratisare cred enorm...atat de scumpa imbratisarea este. Cred inzecit de mult in replici care nu intarzie prea mult si care suna perfect si se muleaza fara cusur pe ton si conversatie. Cred in gesturi si cercei, cred in carti cu toata inima. Cred in bronz cu ruj bej si cred ca ma fac si remarcata astfel. Cred cand un om imi spune ca il doare doar daca ma doare inapoi. Cred in iubire, dar e un ideal...iubirea nu este ceva care bate la usa...ma refer la iubirea dintre doua personaje. Iubirea este pe strazi purtata de vant si ea se poate izbi de tine usor, dar atingerea ei este atat de delicata, incat nu te cred cand imi spui ca ai simtit-o. Ignoranta ma omoara si nepasarea ma face sa dau doi bani pe tine. Dar vant al vietii, cat mai cutreieri printre perdele mele? Cred in pijamale care iti dau somnolenta si dormitul cu cat mai multe perne. Eu dorm pe foarte multe perne si nu stiu cum de pot sta in pozitia aceea...pentru unii este atat de incomoda. Dar mie imi place si mai imi place sa cred ca dorm asa pentru a nu fii total rupta de lume, culcata sa nu vad si sa nu aud...pregatita mereu sa sar in ajutor. Ma credeti cand spun ca, cred in tot? Pe cuvant...asa este.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate

Arhivă blog