Cubul

Eu nu am privit cerul noaptea pentru ca nu am de ce sa il privesc. In oras nu sunt stele, parca fug de umanitate pentru ca le e scarba. Mai se apuca una sa ma urmareasca. Si-a propus asta pentru ca este curioasa sa vada ce fac, cum ma simt. Cum ma simt cand imi atarna bratari de metal pe incheietura si tip ca nebuna, cu fata intoarsa la tine ca o apuca si groaza daca te vede in halul in care esti. E prea mult. De-asta intind mana si te arat cu bratari. Sa imi aduca metalul energia de la sarutul tau. Sa vina repede ca un curent si sa imi ajunga la dioda semiconductoare care are doar un singur sens. Sa nu iti dau nimic inapoi. Nici macar durere, sa fiu egoista cu tot doar ca sa am asi in maneca. Sa acumulez eu tot si tu sa nu ai ursi de care sa iti fie frica. Tocul mi se infinge in podea de parca as calca pe amintiri. Cu putere te calc pentru ca imi sta in caracter. Si faci diferenta dintre printesa care sta ghemuita langa tine pe canapea, cu personalitate si tot ce vrei. Cu linii misto...de iti vine sa iti pui intrebarea... e a mea? si mine. Am observat si eu asta, dar nimic nu e ca mine pentru ca nimic nu e ca tine. Si doar noi stim asta, noi doi. Ne ranim puternic si raspandim comete reci cu varful tocurilor pentru ca o coincidenta sa ma faca sa tresar de pe canapea si sa ma lovesc de tine. Cu bratari cad pe jos si sunt acasa. O copila cu lacuri in ochi si buze uscate de la vinul sec ce mi le suge ca sa se indulceasca si el nitel. Rabdarea o am in chip, nu cred in timp, dar am un ceas in ochi care bate si asteapta sincer....cam terifiant. Si zada creste deasupra cerului meu si ma inconjoara cu crengi urate si in spate am ghetar. Cand tip cum am tipat atunci fac lumea sa planga. Se vede si nu se lasa indiferenta in aer. Am ragusit ca m-ai plimbat tu si a trebuit sa iti vorbesc. 3 vorbe cred ca ti-am suflat, dar am ragusit. Intelegi? Deodata mi se lipeste o amintire de toc si nu pot sa o scot. Si incerc sa o conving sa dea drumul tocului ca nu sunt siamezi, dar nu ma asculta. Ceata vine la picioare si se imprastie pana in tavan. Dansez prin fumul ala cu lumina reflectorului pe bronzul meu chinuit si cu transpiratia in locul in care imi incretesc sprancenele de dor si moare. Moare tot si lumina si suflet si ce mai este in jur. Siamezii continua cararea podelei care danseaza sub mine pana cand iti vine amanta si ii desparte. Am sarutat crucea. Am sarutat pedeapsa, am scuipat orgoliul cu saliva acida si l-am descompus pana la atom doar ca sa ma conving ca te am aici, undeva bagat in mine. Ma mai tii minte intinsa pe canapeaua moale cu paharul de vin rosu pe jos si cu scrumiera langa glezna? Cu lacrimi pe obraji stateam pe jos si vorbeam de cat de puternica sunt. Plangand? Haios...cand visam sa ma cocot in visinul care era prea mic de statura. Cand saream geamul ca sa ajung mai repede la tine? Cand puneam condimentele cu atentie pe imbucatura pe care ti-o gateam cu mainile si iubirea mea ca sa te multumesc, dar nu era nevoie...Ma ard talpile de la dans. Sunt cretina ca nu il apreciez. Dansul pentru mine este refugiul perfect. Ma ascunde cand vreau si ma dezveleste cand am chef. Il controlez, dar el este cel care ma domina ca o bestie ce provoaca dependenta, ca tigara pe care o strang intre dinti si musc din ea pentru ca am draci si nu mai am unde sa ma mai musc de piele ca am lasat pete peste tot. Din gura in gura fug pe strada, legata la ochi sa iti gasesc gustul pe undeva. Pe gura vreunei fete...si le sarut pe toate sa vad ce gusturi ai si ce urma mi-ai lasat. Iar replica ta la confesiunea mea este "Nu ai cum sa ma gasesti pe gurile lor si nu ma vei gasi nicicand pentru ca tu singura nu te poti saruta."