vineri, 4 iunie 2010

Daca Dumnezeu este atotstiutor si atotputernic cum ramane cu libertatea omului?

Nu voi incepe prin a da definitia libertatii pentru ca sensul concret nu ma intereseaza. O sa incep prin a spune ca multi confunda libertatea cu independenta si sunt multi care nu stiu ce este, majoritatea nu o inteleg si mai sunt si cei care au gasit-o si care se bucura de ea. Cei care au umblat dupa ea prin umbra si intuneric, prin razboi si durere si prin indepartarea de sine ca sa o detina. Saracele fiinte care au trecut prin experienta razboiului si care au ramas cu sechele toata viata. Ma gandesc la oameni, nu neaparat la cei mai putin slabi de inger. Familia si toata viata acelei persoane sigur a fost afectata de chinul si asteptarea continuua. Libertatea lor era pacea si era atat de dulce incat eu nu as putea suporta gandul unei astfel de coplesiri. Imi doresc in mintea mea ingusta sa ma pun in foarte multe situatii si experiente ca sa imi pot face o idee proprie a ceea ce inseamna pentru mine lucrul acesta si pe mine ma omoara doar gandul. Oi fii eu prea sensibila. Sincer imi este frica de un sfarsit al nostru. Imi este foarte frica. Pentru ca eu nu ma vad altfel, eu nu stiu cum e sa nu ai apa, curent sau foi. Nu stiu cum e sa nu ai peisaj sau om langa tine. Cu totii ne-am pus o perdea care sa ne fereasca de catastrofe reale si tare mi-e teama ca nu vor ramane supravietuitori. Dar suntem in asteptare si izbucnirea naturii ne va destepta prea tarziu. Nu o sa avem nici o idee de noi, asta o sa se intample. Draga Cristina, cum ar fii sa nu te recunosti? Sa nu ai vreo amintire care sa iti dea un indiciu despre ce ai fost sau ce ai facut? Sunt curioasa sa fiu in starea aceea pentru ca dau totul pe stari. As risca, Cristina. As veni dupa tine, dar cum am spus odata, poate ma duci spre Iad. Ma tem ca libertatea inseamna mai mult decat credem noi. Ma tem ca libertatea inseamna misterul cel mai mare, cheia care deschide usa adevarului, drumul spre fericire si cine nu vrea sa gaseasca fericirea? Nu spun ca libertatea este ceeea ce intelegem prin independenta. Independenta o cere cine vrea optiuni si cat mai mult drepturi. Este o prostie sa credem ca suntem liberi in acest Univers sau pe aceasta planeta sau in casele noastre. Libertatea nu se cere pentru ca in masura in care putem afirma ca suntem liberi, putem fii prizonieri. Un puscarias de exemplu isi doreste libertatea cand este in spatele gratiilor, dar el si-o doreste dupa ce a fost inchis pe bune. Nu a apreciat-o de dinainte si in orice caz, cand este vorba de libertatea de soiul acesta, scopul nu scuza mijloacele. Depindem de tot ce ne inconjoara si mereu va fii asa. Suntem uniti cu natura si cu toti indivizii care populeaza globul acesta. Depindem de corpul nostru care vrea sa fie hranit, spalat si tratat si de sufletul nostru care vrea sa fie mangaiat si nu singur. Depindem de reguli, de realism deoarece daca eu ma consider libera umbland goala pusca pe strada pentru ca asta ma face sa ma simt detasata de tot, cu siguranta voi lua o amenda si motivul meu va fii unul stupid si nimeni nu va da importanta unei scuze ca asta. Simtindu-ma libera astfel ii fac pe altii sa se simta ciudat, amenintati si prost. Si nimeni altcineva nu plateste pentru "libertatea" mea decat eu. Si cine nu crede o boaba din toate astea nu are decat pentru ca nu este nevoie sa credeti toate aceste lucruri, nu este nevoie sa stiti ca nu puteti fii "liberi", ci sa acceptati asta. Atunci veti gasi notiunea libertatii. Veti afla ca pentru a avea libertatea dorita trebuie sa aveti cat mai multe legaturi armonioase. Nu sa indepartati totul din calea voastra, sa ciopliti firele invizibile ce ne conecteaza, ci sa le apropiati, sa ramificati si astfel ne dezvoltam cat mai mult.
Am vorbit la persoana I si a II a, v-am vorbit ca de la om la om, neincluzandu-L pe Dumnezeu, neincluzand Divinitatea care a creat totul si care este in tot si toate. Pentru ca daca intr-adevar exista, atunci si pe el il bag in aceeasi categorie cu noi. Si aceasta conceptie a mea este valabila pentru oamenii care cred in El. Cel atotstiutor si atotputernic este uman. Veridicitatea umanitatii lui sta in urma pe care a lasat-o in spate si anume: natura si omenirea. De cand ne-a creat si-a dorit sa nu fie singur, a vrut sa aiba o casa numita Terra, unde peluza lui ar fii campiile de pretutindeni, piscina din spatele casei sa fie oceanele si copiii Sai sa fim noi. Iar pentru oamenii care au dubii privind existenta Lui am alt punct de vedere: ei, in sinea lor nu isi doresc libertatea, ei o resping constant, ei miros doar aparenta libertatii deoarece nu traiesc dupa reguli, nu cred in nimic. Tot ce fac ei este sa se ghideze ca somnambulii dupa oamenii care au un decalog intiparit in constiinta. Oamenii care nu au nici un soi de credinta sunt intr-adevar parasiti, abandonati de ei insisi, negativisti si orbi. Fara credinta totul e in zadar. Liberi nu avem cum sa fim. Ne impiedica regulile, societatea si cel mai important...ne impiedica constiinta. Puterea nu aduce nici un fel de libertate, stiinta de asemenea. Libertatea inseamna fericire, iar fericirea nu doarme.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate

Arhivă blog