Iarasi imi bate la geam marea...niciodata nu m-am bucurat de mare pentru ca nu stiu sa inot, desi locuiesc in Constanta. Rusine mie! Si tot niciodata nu am stat sa o privesc atent, nu i-am analizat unduirea, nu o stiu deloc si parca nu imi vine sa o cunosc. Marea ma sperie indiferent de locul in care o privesc. Nu ma cucereste in nici un fel, insa imi place sa merg la plaja. Combinatia dintre mare si nisip mi se pare foarte potrivita. Mi se pare exotica si m-as simti foarte bine dansand in nisip noaptea in reflector. As accepta intunericul derivat de la mare daca as fii inconjurata. Nu ma simt protejata cand stau in preajma marii...simt doar ca ma ucide. Multa apa, datatoare de viata pe mine ma inspaimanta. Nu mi-e mama si nici sora, dar cred ca o pot numi vecina. Peste tot dau de ea si pare ca intruchipeaza portretul unei femei in varsta barfitoare. Este perversa marea si nu imi da pace si confort. Dar are si parti bune. De exemplu sunt innebunita sa ma uit la documentare despre viata acvatica. Mai sunt alte parti bune, dar nu imi vine niciuna acum in minte. Sunt obosita rau, as vrea sa dorm, dar oare ce o sa visez? Hmm...
mi-e pofta de ceva...de fapt, imi este foame. As vrea sa ma scoti in oras.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu