Nasul si tutunul

Isi roade unghiile sub asternut. Si-a adapostit scrumiera langa perna si isi da eroare singura. Si-a inchis toate usile in ochi si s-a refugiat in pianul ala amarat care sta undeva pe dreapta. Ii place pianul, dar nu ii da ajutor. Ii ofera un sentiment de cacat... melancolie turbata ce sta ca lipitoarea pe geamul ei. Zbori de aici si zbori departe! Nu inteleg de ce ti-ai gasit tocmai locul asta, esti o muribunda idioata ce si-i creat un alter ego. Da vina pe el si uita tot! Pentru totdeauna imi strang din dinti si imi musc limba. Imi intorc privirea de la iesirea din bar si imi vad de paharul meu si de tipul care incearca sa faca conversatie pe banii lui. Infecti sunt banii...infecta este lumea asta. Ne contamineaza cu toate scarboseniile si nu mai putem vedea soarele sau strada. Nu putem vedea oglinda spalata si daca imi pun ochelarii pe nasul care cica imi da de gol umanitatea tot vad ceata. "Am aflat ca ciocolata elibereaza niste enzime care, odata ajunse in sange, activeaza hormonii "fericirii". Asa ca dupa inca o jumatate de tableta de ciocolata, m-am asezat sa iti scriu. Nu stiu inca daca o sa iti trimit chestia asta, dar acum simt nevoia sa ma descarc, fara nervi, intr-un mod frumos (cred) si diplomat. Presimt ca o sa scriu mult asa ca vreau sa incep prin a-ti sugera sa iti aprinzi o tigara (daca nu cumva ai facut-o deja) si sa ai rabdare. Sper sa nu te plictisesc. E ciudat ca de fiecare data cand vreau sa iti scriu, simt nevoia sa incep cu momentul in care te-am cunoscut. N-am sa fac asta pentru ca deja am facut-o de multe ori si e suparatoare repetitia. Totusi se intampla ceva ciudat; am visat de foarte multe ori (in ultimul timp visez excesiv de mult si de intens, lucru care ma face sa ma trezesc noaptea transpirat si panicat) urmatoare chestie: sunt la liceu, ma uit pe geam, clasa e pustie si strada la fel. Geamul de unde privesc, este undeva la etajul doi al unei cladiri din care porneste o strada al carei capat sau intersectie nu o pot vedea. E ceata in jur si nu se gaseste suflare de om. La un moment dat, dinspre cladire inspre capatul plutitor al strazii, apare o fata cu parul de ciocolata (literalmente de ciocolata) care merge relaxat, cu ambele maini in buzunarele unui palton beige care o arata slaba si volubila. Cand fata se indeparteaza, incep sa nu ma mai simt ca facand parte din corpul meu si ies din el, pe geam, pe strada, plutind, privind fata. Plutesc deasupra ei doar razele ochilor mei care o urmaresc, pas cu pas. Simte ca e urmarita de ceva, dar cu toate astea nu se opreste. Brusc, isi da capul pe spate, intr-un mod atat de rapid incat pana si parul ei este inselat de rapiditatea gestului, se uita in ochii mei si imi zambeste asa cum nu mi-a zambit nimeni niciodata: cu buzele, cu dintii, cu nasul, cu ochii, cu urechile, cu fruntea, obrajii si pometii. Aceasta fata are niste trasaturi aparte...Ochii micuti si negri ca niste gropite in care s-a acumulat apa. E ca si cum creierul ei ar avea o gravitatie proprie ce ar atrage ploaia sau lacrimile in cavitatile unde trebuia sa se afle globul ocular, formand astfel doua lacuri, care par inghetate la suprafata. Fata ei este carnoasa si iti da sentimentul de siguranta si de "persoana bine cladita". Buzele ii pornesc adanc din interior exact ca petalele de trandafir care au un centru comun, iar cand incep sa i se miste, esti atat de hipnotizat incat nu ai replica, dar nu pentru ca nu ai sti ce sa-i raspunzi sau pentru ca te-ar ameti frumusetea lor, ci pentru simplul fapt ca pornesc din interiorul gurii, din interiorul creierului, din interiorul gandurilor ei, iar mesajul e imposibil sa ajunga distorsionat, schimbat sau chiar sa nu ajunga deloc si asta pentru ca, intre creier si buze, se formeaza o punte directa, o conexiune permanenta ce te pune in imposibilitatea de a crede ce spune. Bariera pentru aceasta gura plina de mister, este dentitia mica ce ii dau un aer feminin (multa lume crede ca microdentitia este un defect, insa eu o consider un detaliu foarte sexy). Frunte bombata, ( inca un element ce scoate la inaintare materia cenusie) urmata de niste sprancene subtiri, cu forme egale, din mijlocul carora porneste singura bucatica a corpului ei ce o introduce in sfera umana: nasul. Putin ridicat la mijloc si foarte indraznet, nasul ei." Si e un prost peste strada acum si tot imi trimite semne cu lanterna. Ce-ai ma de te-ai gasit sa imi fii tu far? Cand sunt in microbuz nu imi place podul care duce spre far...