Pentru soate

Prima zi de munca. Atat de bine cand nu e nimic de lucru, dar atat de deprimant cand este plictiseala. Numai oamenii prosti se plictisesc, asa se zice. Dau dreptate conceptiei, de aceea citesc si scriu, dar ocupatia nu este continua, ci intrerupta. Ma bucur ca am gasit job-ul asta, dar nu ma incanta mediul deloc. Are insa un avantaj. Faptul ca oamenii, majoritatea fiind barbati se uita atent in monitor, in joc, pierduti printre pumni si actiunea, ingramaditi intre minge, poarta si picioare si nu ma baga in seama. Asculta aclamatii false, totul este imaginar. Pura fictiune care le confera incredere. Traiesc victorii, infrunt esecuri, uita sa se hidrateze, se transpun complet intr-o lume animata. Eu stau si servesc fantomele lor, le dau cofeina, racoare sau acid. Este ucigator sa fac asta, dar ce nu te ucide in zilele noastre? Nu exista munca ideala asa cum nu exista femeie sau barbat ideal. Este doar trist si poate poetic. Au devenit niste mormoloci in camp imaginar, puternici patrioti ai tarii lor false. Comoditatea din ei consuma mult aer si e fara folos. Lenea bate relaxarea. Noi femeile nu stiu cu ce anume ne-am putea asemana cu ei, avand o activitate ce ofera atata placere. Avem latura tirana de a barfi, dar astfel nu ne relaxam, suntem infocate.