Exista o foaie care poate spune daca mint sau nu. Exista un intelect mai frumos decat iubirea purtat pentru fiinta care ti-a dat nascare. Exista un crez mai puternic decat mine. Pentru mine iubirea nu e inca. Si nu-mi este greu sa accept. De ceva timp nu ma mai zbat. Tot ce mi se intampla accept. Tamplele ma dor. Ma ademenesc barbatii mai mult ca oricand. Cu cat mai straini, cu atat mai bine. Vreau sa vorbesc in asternutul unui strain. Vreau sa ma uit in ochii lui mari si albastri. Vreau sa erupa cu mine in  brate. O putere dobandeste. O putere ce-mi aduce aminte de cineva. Imi amintesc multe despre tine si sa stii ca am inteles ce ai spus. Ai dreptate. Insa spre deosebire de tine, eu te iubesc. Nu mai am caldura. Si nici nu e un soare ca sa-mi aminteasca de ea. Nu am hotarat inca care va fii urmatorul oras in care voi locui. Am treaba, dar deja fac prea multe. Te cerni deasupra crestetului meu. O ai pe ea, dar ea...

Pentru cand?

Si cortinele gandesc la singuratatea mea
Chiar lumina priceputa sa-mi adulmece durerea
Cand o sa pricep ca lumea nu se schimba intr-o clipa?

Cand magia mea nevruta dobandeste imparatie?
Cand cu lacrimi imi sunt public si poet si poezie?

Iar catapeteasma-n versuri face diferenta lumii
Paste frica la altarul ros de umbrele taciunii.

Viata asta a mea toata
Nu primeste un raspuns
Zilnic pun o intrebare
Vorba vine la apus.

De cuvant nu am pentru o interogare
ma fac mica in pustiu
ma ajunge cine moare.

http://www.youtube.com/watch?v=4XZkLmomNgA


Fii atent ce e magia. Magia sunt eu. Eu, care ma trezesc in fiecare dimineata gandind in engleza cu mintea si sperand in romana cu sufletul. Magia pentru mine e sa ma uit intruna la nori ca proasta traind conceptul iubirii, lipsindu-mi sentimentul. Magia pentru mine sta intr-un copac, intr-un cacat de copac care ma face sa sper. Sa sper ca intr-o zi...nu conteaza care zi o sa ma simt fericita. Nu o sa fiu fericita ca prostii, o sa simt fericirea de geniu. O sa fiu geniu cand am sa stiu sa aleg calea care ma va duce spre tine cu ochii inchisi la propriu. Stii...nu stii de fapt...cate nu imi amintesc. Ba! am uitat multe de tot. Probabil e bine. De cand am plecat am mai descoperit cate ceva despre mine...cat de rea pot fii...cat de frica imi este de mine cand sunt rea. Cand ma uit in oglinda ma cunosc prea bine. Nimeni, nici macar mata sau sorta sau prietenii tai sau fufele destepte pe care le admiri...nimeni nu e mai puternic ca mine. Nimeni am spus! Nu stii prin ce am trecut si cum am reusit sa trec peste tot. Sunt puternica rau, atat de puternica incat ar trebui sa ma vrei langa tine fiindca stiu cum sa te ating. Stiu cum sa te conving, prostule. Tot imi beau cafeaua, tot fumez, tot visez. Problema e ca nimeni, absolut nimeni nu ma mai poate convinge.